Gen: Ficțiune, Romance, Psihologic
Format: Broșată cu clapete
Număr de pagini: 250
Data apariției: 23 Decembrie 2016 || Editura Bestseller || Goodreads || Cumpără În umbra pașilor tăi
Lumea lui Theodor se prăbușește în momentul în care o pierde pe Paula într-un accident rutier. De aici încolo totul își pierde orice rost. Lasă cariera în advertising, se mută cu traiul și începe o nouă viață. Însă fără Paula aceasta e o suferință continuă.Într-o căutare interioară profundă, Theodor învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări?
Un roman psihologic despre pierderi, secrete și căutări. O poveste care te strânge puternic la piept, amintindu-ți încă o dată de adevărata putere a dragostei.
Pierderile ne destramă
În urmă cu aproximativ un an am citit De vorbă cu Emma, prima carte a autorului Vitali Cipileaga. Mi s-a părut o lectură ok, însă nu am reușit să mă bucur de ea așa cu mi-aș fi dorit. Luna trecută am avut ocazia să lecturez noua lui carte, În umbra pașilor tăi, un roman care împletește frumos ficțiunea, psihologia și dragostea. De această dată am simțit o evoluție a stilului autorului, a poveștii, lucru ce m-a bucurat mult.
Am făcut cunoștință cu protagonistul cărții, un tip pe nume Theodor care își începe o nouă viață după pierderea persoanei dragi lui, Paula. Pierderile sunt grele pentru orice om însă Theo pare să nu se mai regăsească iar teama lui de a se deschide mai mult în fața oamenilor și mai ales a femeilor este mereu prezentă.
A fost de apreciat faptul că lectura a fost una destul de serioasă, chiar dacă există uneori treceri rapide de la un eveniment la altul iar de la jumătatea cărții am simțit că este o carte previzibilă la unele aspecte.
Ca să treci peste o iubire veche, trebuie să înveți să iubești din nou
Cu toate că Theodor are multe aventuri de o noapte, el nu reușește și nu dorește să se apropie mai mult de alte femei. Gândul lui este tot la Paula, cu toate că nu are sens să trăiască în trecut. Totul se schimbă în momentul în care niște scrisori anonime încep să sosească, menirea lor fiind de a-l ghida pe tânărul care se închide în sine.
Apariția unor personaje feminine îl vor marca pe protagonist mult și am aflat pe parcurs care este misterul din spatele celor două femei, noilor iubiri ale lui Theo. Mi-a plăcut foarte mult de Carla, problema ei de sănătate impresionându-mă în timp ce sensibilitatea și bunătatea ei nu au făcut decât să o transforme într-o persoană căreia a-i dori să îi oferi toată protecția ta.
M-am bucurat de lectura acestei cărți și chiar am fost prinsă în drama lui Theodor, un tânăr care nu își mai găsește calea după o tragedie. La fel ca și el, orice om se poate pierde pe sine în urma unui eveniment neplăcut. Important este să ne putem deschide ochii și inima pentru a trăi din nou cum ar trebui.
Mi-a plăcut faptul că această carte a inclus elemente romantice însă accentul s-a pus mai mult pe pașii prin care trece Theodor pentru a se regăsi, pe bunătatea și pe ajutorul pe care îl primește de la cei din jur. Ca să putem învăța din nou cum să zburăm, trebuie să deschidem ochii la ce se întâmplă în jurul nostru și să ne lăsăm ajutați de cei dragi nouă. Autorul ne învață că privind spre trecut nu vom reuși niciodată să mergem spre viitor.
“Atunci, căzut cu fața în sus și cu un picior rupt, o văzu pe ea: atât de reală, atât de frumoasă, pentru prima dată după acea clipă tragică. Luă acest moment drept un semn venit de sus, chiar de la ea.” (p.26)
“— De ce ești tristă, Paula?
Ea îl privi lung, apoi îi atinse palma cu obrazul drept.
— Theo, de multe ori lacrimile noastre nu au nimic în comun cu tristețea…” (p.37)“— Ce zici, notezi numărul meu?
Îl notă, fără a reuși să dea o replică mai bună.
— Nu e cazul să mă conduci. Vreau să o iau pe străzile astea pustii, să mă gândesc.
Dispăru discret după primul colț. El o urmări atent, uimit de îndrăzneala și sinceritatea ei. Erau lucrurile care-i lipseau lui cu desăvârșire, lucruri pe care ar fi dat o avere.
Lasă-mă să mă gândesc.” (p.68)“— Asta e ceea ce mi-am dorit, îi șopti. O lume în care să mă simt acasă.
— Suntem aici de doar câteva minute…
Ea nu-i spuse nimic. Se ghemui la pieptul lui, privind în tăcere pe fereastră. Era un început de primăvară plin de speranță pentru ambii.” (p.79)“Sunt oameni care construiesc împreună locuri. Inventează prin amestecul emoțiilor comune trăite în acel loc o lume paralelă, imaginară, care le inundă creierul și care îi determină să simtă într-un fel anume. O cină, un mic dejun, un sărut, o strângere de mână, o casă, un drum: toate astea nu sunt decât reflectări ale acestei lumi. Doi oameni se întâlnesc, se cunosc, merg pe un drum ținându-se de mână și, din acel moment, acesta nu mai este un simplu drum. Devine un spațiu simbolic, o urmă lăsată în același timp, un loc de regăsire. În timp, aceiași oameni se despart, se implică în alte relații și când merg de mână pe acel drum alături de alt om, își aduc aminte de ceea ce au construit cândva. Se gândesc cum ar fi fost dacă… Și devin triști.” (p.83)
Leave A Comment