Recomandare de lectură: Prințul și apocalipsa de Kara McDowell
“Prințul și apocalipsa” de Kara McDowell, apărută la editura Trei e fix genul de lectură care îți dă fluturi în stomac, dar și ceva adrenalină în suflet. O combinație surprinzătoare de comedie romantică și thriller apocaliptic, care funcționează perfect!
Wren e tipul de fată organizată care face liste pentru orice (yes, relatable), dar viața nu ține cont de planuri, mai ales când ești singură în Londra, fără prietene, cu apocalipsa la ușă… și cu un prinț fermecător în peisaj. 👑💫
O poveste la limita dintre haz și lacrimi
Împreună cu Theo, moștenitorul coroanei britanice, Wren pornește într-o călătorie plină de momente tensionate, dar și de tandrețe, schimbări spontane de planuri, de culoare de păr și… apariții de lăbuțe pufoase 🐾 (da, cățelul Cometă merită o mențiune specială!).
Sensibilitatea lui Theo este în antiteză cu seriozitatea lui Wren, ambii având moduri diferite prin care își ascund vulnerabilitățile. Călătoria spre insula Santorini, așa zisa salvare pentru cei doi, este una ce durează câteva zile, purtându-i prin multe trenuri, prin Franța, prin aglomerație și situații tensionate (unele chiar în baia trenului sau în apa rece a oceanului haha), toate forțându-le limitele și ajutându-i să se descopere mai bine.
Combinația de umor, sensibilitate și aventură este foarte frumoasă și simt că aveam nevoie de o carte de acest tip! Apar și momente dure în care personajele își spun lucruri dure, dar uneori chiar este nevoie de un duș cu apă rece pentru a te trezi la realitate!
Mi-a plăcut mult ritmul — alert, dar cu suficiente pauze dulci și momente de respiro. Finalul m-a luat total prin surprindere, mai ales pentru că eu chiar credeam că e un stand-alone 😱 Dar nope, e începutul unei dilogii și deja visez la volumul 2.
📖 O lectură lejeră, tinerescă și plină de emoții, perfectă pentru primăvară. Dacă vrei o poveste despre iubire, curaj și sfârșitul lumii (la propriu), cartea asta e pentru tine. Mie mi s-a părut extrem de frumoasă și palpitantă.
Tu ai citit “Prințul și apocalipsa”?
Citate:
“Îmi las capul pe spate să văd cerul. Furtuna e o amintire îndepărtată, cumplită, norii au fost alungați de luna plină și cerul e împânzit de stele. Îl sărut pe tâmplă.
– Mulţumesc, îi şoptesc eu.
– Pentru ce?
– Pentru că esti steaua mea luminoasă.
Dacă mă ia la întrebări, o să mă prefac că am luat-o eu razna de la hipotermie. Dar nu face altceva decât să ma tragă şi mai mult spre el, apoi mă sărută lung pe buze și-mi dau seama că, dacă sunt nave în larg, ele ne vor găsi, la câtă energie electrică am în vene. Un punct luminos în marea întunecată. O scânteie de căldură, speranță şi bunătate, în cea mai neagră noapte.” (p.255)
“– Îmi aminteşti că există un viitor pentru care merită să lupți. Dacă eu sunt lumina stelară, tu eşti lumina zilei, care alungă umbrele din mintea mea. Crezi că eu te-am salvat? Eu zic că ne-am salvat unul pe celălalt. În aceste zile de când te cunosc m-am simtit mai viu şi mai liber decât în toate celelalte de dinainte. Un om mai puțin romantic ar zice că a fost o întâmplare, dar eu cred că e vorba despre altceva. Ceva mai puternic.
Privirea lui sclipitoare mă face să simt că iau foc și totul se opreşte în loc. Timpul. Spațiul. Inima mea. Brusc, nu-mi mai dau seama dacă-l știu de cinci zile sau de cincisprezece ani.” (p.291)
Leave A Comment