Recenzie carte: Hoțul de cărți de Lindsey Becker

Recomandare de lectură: Hoțul de cărți de Lindsey Becker

Am început săptămâna cu vibe de toamnă și o închei la fel, cu ploaie, o carte magică și mulți pufoși pentru voie bună. 🤗🤗🍁🍂📚

“Hoțul de stele” de Lindsey Becker este un fantasy alert, o aventură plină de magie, cu o protagonistă (Honorine) inteligentă și plină de farmec care te poartă printre stele, constelații și creaturi mitologice grecești. Cum să nu fii imediat captivat?

Cărțile fantasy sunt printre preferatele mele și nu mă așteptam să mai nimeresc o carte care să mă fascineze așa de mult. Așa este și Hoțul de stele, o carte plină de metafore și descrieri magice care te prinde în mrejele ei.

“Cartograful merse spre bezna întunecată din spatele serei, dând la o parte vrejurile ofilite acoperite de frunze îngălbenite, apoi deschise un ochi de geam care ducea spre o spărtură îngustă în zidul de cărămidă al grădinii. Astraea și Corvus merseră după el, lăsându-i pe Lux și pe Honorine singur sub strălucirea pietrelor prevestitoare și sub frunzele moarte de palmier. – Tu prima, zise Lux dând din cap spre mica intrare de cărămidă. Eu sunt chiar în urma ta. Îți promit. Honorine trase aer în piept și aruncă o ultimă privire spre Casa Vidalia, apoi pătrunse prin zid și lăsă în urmă grădinile îngrijite și moșia elegantă și intră în pădurile întunecate și sălbatice.” (p.43)

O aventură fantastică plină de mitologie

Mi-ar plăcut foarte mult această carte deoarece se citește ușor și am avut mereu o stare plăcută de relaxare, un cosy vibe în suflețel. Este o carte cu concepte cunoscute, dar care au fost abordate într-un mod diferit, unic, minunat, fascinant. Constelațiile cerului prind viață, fiecare dintre ele având o putere deosebită.

Apar și niște noi rase, Mordanții, un fel de manifestații fizice ale constelațiilor. Rolul lor este de a ghida umanitatea cu ajutorul puterilor deosebite.

Honorine este o tânără care lucrează în casa Lordului Vidalia, ocupându-se cu sarcini extrem de plictisitoare precum este păzirea focurilor din casă. În momentul în care casa este invadată de niște necunoscuți, viața lui Honorine are să se schimbe pentru totdeauna.

“- Așadar, fugi de Nautilus Olyphant? întrebă el cu unul dintre zâmbetele lui largi și jucăușe. De asta ești afară în pădure în toiul nopții, îmbrăcată cu salopetă de grăjdar și plină de noroi și unsoare? Și fără încălțări în picioare?

Honorine se uită la picioarele ei.

– Da, fără pantofi, fără cizme, zise ea și începu să râdă, apoi izbucni într-un hohot incontrolabil care-l făcu și pe Francis să chicotească. În unele momente râdeau atât de tare încât de-abia mai puteau să respire.

– O gașcă de brute înfiorătoare a intrat în casa mamei tale și a încercat să fure din biblioteca personală a tatălui tău, explică Honorine printre hohote. Dar tu? Așa te îmbraci la școală?” (p.51)

“Honorine și lordul Vidalia o luară către biroul lui, jos, în burta navei, încadrat de pereți de rădăcini încâlcite. Erau câteva piese de mobilier adevărat: scaune, birouri, rafturi, chiar și o sobă veche și voluminoasă lipită de perete. Camera mirosea a hârtie, a tutun dulceag și a nisip și era luminată de felinare agățate de rădăcinile ce atârnau din tavan și ciupeci lucioase de toate culorile, prinse de pereți. Podeaua era netedă, acoperită cu covoare de mătase roase și presărate cu nisip sclipitor care se aduna în grămezi pe la colțuri.

– E frumos, zise Honorine, privind la comorile ciudate împrăștiate prin cameră: un glob acoperit mai degrabă de stele decât de continente, un obelisc de piatră neagră cu imagini sculptate ale cititorilor în stele care priveau spre cerul plin de creaturi zburătoare, o tapiserie din lână neagră și fire de argint, înfățișându-l pe cel care trebuia să fie Lux alergând pe un câmp de stele. Deci aici ați fost în tot acest timp?

– Am fost aici… începu el, așezându-se într-un fotoliu vechi de lângă birou, zece… unsprezece,,, doisprezece ani. Nu pare atât de mult. Dar, pe de altă parte, reprezintă toată viața ta, nu-i așa?” (p.96)

Constelațiile prind viață

Aventura lui Honorine o poartă pe această prin navele plutitoare din cer, într-o lume fantastică destul de periculoasă. Pusă în situația de a alege între prietenul ei bun Francis care se află pe o navă de pirați și Cartograful, un Mordant pe jumătate, fata se află într-un impas. Lui Honorine îi este greu să distingă binele de rău, dar aventura nu se oprește și o poartă mai departe până spre mama sa, Andromeda.

Inițial am fost atrasă de coperta minunată a cărții, de titlu și de descriere. Se pare că și aventura m-a cucerit și de aceea mi-a plăcut la nebunie această lectură liniștitoare care m-a dus și cu gândul la primele mele lecturi din adolescență.

Vă recomand cu drag și alte cărți frumoase pe care le puteți găsi pe site-ul celor de la Cartepedia!

Vouă vă plac cărțile fantasy?