Recenzie carte: PUNK 57 de Penelope Douglas

Recomandare de lectură: PUNK 57 de Penelope Douglas

“PUNK 57” de Penelope Douglas apărută la editura Epica este o carte care ne poartă în povestea lui Ryen și Misha. Aleși pentru un proiect de școală să corespondeze prin scrisori, cei doi tineri ajung să formeze o legătură strânsă prin intermediul scrisului, cu toate că ei merg la școli diferite și nu se cunosc.

Mi-a plăcut să citesc această carte care a urmărit traseul unei tinere fete plină de insecurități și a unui tânăr aparent rebel care de fapt ascunde trăirile sale în spatele versurilor.

Scrisorile care creează o legătură specială

Mi s-a părut foarte drăguț schimbul de scrisori dintre protagoniști. Modul în care aceștia au simțit că se pot deschide unul în fața altuia a evidențiat o intimitate aparte.

Teama lor de a se cunoaște în realitate a crescut cu fiecare scrisoare cu toate că aceștia nu au recunoscut. Cu toate acestea, când știi cu adevărat o persoană și trăirile sale interioare, e greu să nu îl iubești cu adevărat.

Varietatea personajelor

Cartea surprinde și alte personaje secundare, unele cu rol pozitiv, altele cu rol negativ, fiind o gamă variată de personalități pe care autoarea le include în viețile lui Ryen și Misha.

La final de carte este și un capitol bonus despre Manny și J.D. Se discută despre orientarea sexuală a acestora și lipsa de curaj în anumite situații. Capitolul a fost cumva interesant, dar mi s-a părut că finalul a rămas în pom.

Cartea face și câteva referiri la personaje din seria Corupt a lui Penelope Douglas, o serie care mie mi se pare mult mai dark, fapt pentru care eu rămân de părere că PUNK 57 este mai pe placul meu.

O lectură ce ne îndeamnă să fim autentici

Îmbinând muzica și versurile cu poveștile dificile de viață și cu dragostea creată dintr-o legătură specială, autoarea a reușit să ne cucerească cu o lectură care ne îndeamnă să fim mai curajoși și să ne acceptăm așa cum suntem pentru a putea trăi o viață fericită indiferent de părerea celor din jur.

✨ Triggers: moarte, suferință, bullying

Aceasta este cartea mea preferată de până acum scrisă de Penelope Douglas. Sunt curioasă care e preferata voastră sau pe care ați dori să o citiți?

„Indiferent de cât de mult vreau să aflu răspunsuri la întrebările mele, încă nu mă simt în stare să renunț la relația noastră. Ne scriem de șapte ani. Scrisorile noastre sunt o parte din mine. Nu știu ce m-aș face fără scrisorile noastre. Dacă pornesc în căutarea lui, totul se va schimba.” (p.35)

„Am învățat cu mult timp în urmă că nu trebuie să te dezvălui pe de-a-ntregul în fața celor din jurul tău. Oamenilor le place să judece, iar eu sunt mai fericită când nu-i aud. Unele lucruri trebuie să rămână ascunse.” (p.37)

„În cele din urmă, cu toții trebuie să hotărâm ce ne dorim mai mult: să primim înapoi ceea ce am avut sau să primim ceea ce ar putea fi? Să rămânem pe loc sau să riscăm totul, ca să mergem mai departe?” (p.173)

„– Cu toții suntem hidoși, Ryen. Singura diferență este că unii o arată deschis, iar alții o ascund.” (p.316)