Recenzie carte: Un ultim dar de Crăciun de Emily Stone

Recomandare de lectură: Un ultim dar de Crăciun de Emily Stone

După ce acum 1 an am citit “Scrisoarea de Crăciun” a lui Emily Stone (și am bocit de zor), în acest an m-am bucurat de o altă carte a acestei autoare.

“Un ultim dar de Crăciun” apărută la editura Nemira urmărește tot o poveste de dragoste, mergând tot pe un tipar asemănător cu al primei cărți menționate. M-am reîntâlnit cu stilul plăcut al autoarei și am fost cucerită încă din primul capitol.

O prietenie distrusă

Cassie, Sam și Tom sunt un trio minunat. În momentul în care Tom, fratele lui Cassie, pățește ceva tragic, prietenia grupului se schimbă și chiar și ceea ce se înfiripase între Cassie și Sam pare să se modifice.

Prin experiența personajelor, autoarea încearcă să ne îndrume să profităm de momentele care ne sunt oferite de viață. Ar trebui să spunem ce avem în minte atunci când contează, ar trebui să acționăm atunci când destinul ne oferă o portiță, ar trebui să înțelegem că toți suntem speriați, dar trebuie să plonjăm.

„– Îmi place foarte mult, spuse ea ferm, dar cu blândețe.
Și apoi, după un scurt moment de ezitare, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe obraz. Era ceva ce nu mai făcuse niciodată până atunci și i se părea un gest foarte matur, ca și cum amândoi erau la un pas de altceva, ceva mai vechi, ceva mai nou. Îl simți pe Sam cum rămâne nemișcat, simți pe propria ureche, ca o șoaptă, respirația lui în timp ce expira aerul.” (p.26)

O călătorie fascinantă prin Londra, Țara Galiilor și Bordeaux

Mi s-a părut o carte frumoasă care urmărește evoluția personajelor, în special a lui Cassie. Acțiunea este prezentată în mai multe perioade de timp (la o distanță de câteva luni de multe ori), timp în care Cassie urmărește darul de Crăciun primit de la Tom: o vânătoare a ghicitorilor magice, un joc al scrisorilor care o îndrumă spre o viață mai bună, spre regăsire și spre acceptare.

Urmărind scrisorile pe care Tom i le-a lăsat, Cassie e ghidată prin mai multe locuri, peisajele descrise de Emily Stone fiind, ca de obicei minunate.

„Iar ca răspuns, el se aplecă și o sărută. Ușor, aproape ca o șoaptă. Ca și cum îi dădea șansa să se retragă, dacă ar fi vrut. Dar ea nu voia. Îl cuprinse cu mâna de după gât, trăgându-l mai aproape, și își simți întregul corp vibrând. Îi simți mâinile coborându-i pe părțile laterale ale corpului, vârfurile degetelor apăsând-o ușor în talie, în timp ce ea îi răspundea la sărut. Îl săruta într-un mod în care să-i dea de înțeles că e în regulă, că e bine, că ea știe, de ani de zile, că așa trebuia să se întâmple.” (p.53)

Învățăminte ce ne rămân în minte

Scrisă cu emoție, sensibilitate și la un tempo care îți oferă o stare de relaxare, cartea lui Stone îți amintește să fii mai puternic, să fii mai curajos și să accepți șansa pentru un viitor frumos.

Îmi plac mult cărțile care oferă personajelor un contur plăcut pe parcursul evoluției lor. În același timp, cititorul, reușește să crească și el împreună cu personajele, să învețe și să realizeze ce modificări poate face în viața sa.

Cu toate că prefer cărțile un pic mai alerte, această lectură a reușit să mă calmeze, să-mi încetinească bătăile și să mă pregătească pentru acest joc al sorții, unde personajele principale se pierd și se regăsesc ca într-un joc.

M-am bucurat mult să găsesc cartea pe site-ul celor de la Cartepedia alături de alte lecturi potrivite pentru perioada iernii. E așa fain să potrivesc o carte cu sentimentele mele și cu anotimpul în care mă aflu!

Voi ați citit cărțile lui Emily Stone? Vă plac lecturile romantice, un pic tragice, dar sensibile?

„Scânteia care se aprinse noapte trecută se intensificase, în timp ce mintea ei se agăță de acel scop. Și undeva înăuntrul ei licărea vechiul ecou al entuziasmului copilăresc pe care îl provocau vânătorile de comori.” (p.151)

„De unde să știu unde te întâlnesc?
Te găsesc eu.
Te găsesc eu. Cuvintele îi răsunau în cap, de parcă ar fi însemnat ceva mai mult. Ca și când dintotdeauna ar fi trebuit să o găsească.” (p.260)