Recenzie carte: Too Late. Oare este prea târziu ca să-și găsească fericirea? de Colleen Hoover

“Too Late” e noua apariție marca Colleen Hoover apărută la început de octombrie la editura Epica. Autoarea a demarat acest “proiect” a început în 2012 când a simțit nevoia să scrie ceva diferit pentru a ieși din blocajul de creație. Între timp, capitolele sale au început să fie publicate online, rând pe rând, și au prins la public. Cartea a fost o perioadă gratis prin Amazon Kindle iar 11 ani mai târziu a apărut și varianta fizică în librării așa că vă puteți bucura și voi de ea.

La ce trebuie să vă așteptați când citiți cartea:

• este diferită de celelalte cărți ale autoarei, dar stilul ei inconfundabil e prezent ca de obicei
• temele întâlnite: abuz, viol, vulgaritate, substanțe ilegale, boli mintale (schizofrenie), violență, vicii, toxicitate
• thriller romantic combinat cu suspans, dar nu are elementele de thriller întâlnite în “Verity”, punându-se mai mult accent pe abuz
• vârsta de lectură: 18+

“Îi strâng tricoul în pumn și încerc să mă apropii și mai tare, dorindu-mi să păstrez acest sentiment pentru totdeauna. El își ridică obrazul și-și pune buzele ușor pe creștetul meu.

Rămânem înlănțuiți așa, strângându-ne unul pe altul ca și cum soarta întregii lumi ar fi depins de îmbrățișarea noastră.” (p.95)

Teme greu de digerat, dar importante și reale

Am început cartea de curând, știind că nu îmi va lua foarte mult să termin cele 416 pagini (așa pățesc mereu cu lecturile lui CoHO). Pot zice de la început că nu e o carte ușor de digerat, din cauza subiectelor sensibile care sunt prezente.

Povestea este prezentată de 3 protagoniști total diferiți unul de celălalt. Cartea e destul de dark, fiind plină de tristețe și tragedie. Ne amintește de faptul că în lume există mult rău, probleme și suferință, din care unii scapă, iar alții nu. Recomand să citiți cartea când aveți mintea mai lină pentru a nu vă oferi o stare neplăcută, amplificată din cauza temelor mai dureroase.

“Ea mă ține încă de încheietura mâinii când încerc să plec. Refuză să-mi dea drumul, așa că trebuie să-i desprind degetele. Brațul îi cade inert, pe lângă corp. Faptul că trebuie să plec de lângă ea este o adevărată tragedie.

E tragic.

Și într-un loc ca acesta te găsește dragostea… într-o tragedie.” (p.180)

Cei 3 protagoniști diferiți

SLOAN – este o tipă pe care neajunsurile vieții o aduc într-o situație dificilă. Tânără, fără experiență și cu un frate bolnav în cârcă, ajunge să se bazeze pe cel mai mare (viitor) coșmar al ei. Greutățile prin care trece Sloan sunt de nedescris, iar puterea ei de caracter e de lăudat, cu toate că alegerile ei nu sunt așa bune.

“Vânătăile acestea vor dispărea, dar oare cât mai este până în momentul în care Asa va începe să-mi provoace și el cicatrici? Știu că nu merit ceea ce mi-a făcut. Nimeni nu merită. Dar dacă nu plec îndeajuns de repede, lucrurile se vor înrăutăți. Asemenea om foarte rar se schimbă. Îmi vine să-mi iau gențile și să le umplu cu tot ce-i al meu. Vreau să plec și să nu mă mai întorc. Vreau să scap. Vreau să scap. Vreau să scap. Vreau să scap.” (p.31-32)

ASA – este un nemernic și jumătate, un dealer, un mincinos care capătă o obsesie de nedescris pentru Sloan. Dragostea pentru ea e bolnăvicioasă și inumană. Am putut să înțeleg povestea lui și cauzele pentru care a devenit așa, dar acțiunile și caracterul lui sunt inacceptabile și dezgustătoare. E fix tipologia aceea de om care încearcă să nu devină precum părinții săi, dar acționează total greșit, pentru că altfel nu știe cum.

“Asa nu e așa fiindcă a avut de ales. Simt că el este așa cum este pentru că nu i s-a arătat niciodată cum să fie altfel.” (p.229)

LUKE aka CARTER – este agentul venit în peisaj pentru a salva situația, un fel de Făt-Frumos pe cal alb. Cu toate acestea, mi s-a părut personajul care e cumva cel mai puțin conturat și care mai are diverse lacune. A fost un element necesar în poveste.

“De unde naiba a venit fata asta? Și unde naiba a fost în restul vieții mele? Realizez că indiferent ce s-a întâmplat între noi e maximum ce se poate petrece vreodată. Relațiile nu încep niciodată bine atunci când minți. Mai ales când minți ca mine.” (p.23)

PLUSURI:

• subiectul cumva diferit de celelalte cărți ale autoarei
• cele 3 viziuni diferite ale personajelor
• temele dificile, dar importante

MINUSURI:

• povestea de dragoste care se naște mult prea rapid

Realitatea în care trăim e una dură, trebuie să fim recunoscători pentru ce avem

Fiecare carte cu teme psihologice, cu relații toxice și personaje negative, cu probleme, îmi amintește mereu de viața pe care o am. De faptul că trebuie să fiu recunoscătoare de tot ce am și de relele de care am fost ferită în acești ani. Este cartea ce amintește că fiecare om merită tot ce e mai bun, încă din momentul în care se naște. Nu toți ne naștem în mediul potrivit, dar putem face mai apoi alegeri care să ne schimbe viața în mai bine. Cu toate acestea, nu toți au puterea necesară sau ocaziile pentru a scăpa din situații nefavorabile așa că ajung să devină cea mai rea versiune a lor. Să ne bucurăm pentru versiunea bună a noastră!!

Cărțile de acest tip nu sunt musai preferatele mele, dar îmi place să le citesc (contradicție?). Desigur că fiind vorba despre CoHo, o autoare ce îmi place, nu puteam să îi ratez noua lansare. Cred că e bine să experimentăm cu lecturi variate pentru că fiecare are ceva diferit de oferit, ceva din care să învățăm.

Am luat parte la un Bookstagram Tour tare fain odată cu lansarea acestei cărți și m-am gândit să vă încânt și pe voi cu o recenzie un pic mai elaborată, aici, pe blog.

Vouă ce carte v-a plăcut mai mult de la CH? Eu pot spune că am rămas cu gândul la “Verity” și la “Slam”, dar fiecare carte în parte mi-a atras atenția cumva.