Recenzie carte: Te duc undeva? de Lucy Keating

Recomandare de lectură: Te duc undeva? de Lucy Keating

“Te duc undeva?” de Lucy Keating a fost pauza mea de relaxare din ultimele zile. Cartea, apărută la imprintul CorinTeens e potrivită pentru 12 ani + și este o lectură lejeră și simpatică, combinând elementele romantice cu dilemele existențiale ale viitorului unor tineri care abia își descoperă personalitățile.

Charlie Owens este o adolescentă destul de serioasă și strictă. Ea lucrează ca șofer pentru aplicația de ridesharing din oraș, strângând bănuții pentru a călători și pentru a-și lărgi orizonturile în domeniul arhitecturii.

Fiind mereu cu gândul la a-și părăsi orașul și de a fi diferită de părinții ei care par dezordonați pe toate planurile, Charlie ratează frumusețea care o înconjoară. Numai bine că un anumit Andre, un petrecăreț al școlii, apare în viața ei la momentul potrivit. Blocați împreună, deseori, în mașina lui Charlie, cei doi vor crea o relație interesantă.

“– Adică, fizic, sigur, pot să vin oricând vreau, în funcție de locul unde o să merg la școală și ce fel de job o să am. Dar nu va mai fi niciodată la fel. Niciodată nu o să mă mai simt acasă aici, așa cum mă simt acum.” (p.201)

Uneori avem tot ce dorim acolo unde ne aflăm

O carte frumoasă care ne amintește despre cum alegem să judecăm oamenii fără a avea habar despre ei în contextul în care nu ne înțelegem nici propria viață. Autoarea a reușit să surprindă personajele în momente vulnerabile, dar și în momente frumoase.

Uneori, pentru a putea să știm ce dorim și ce pierdem trebuie să fim puși în fața faptului împlinit. Fie că este vorba de personalitatea noastră, de oameni sau de obiecte, trebuie să apreciem mai mult ce avem și să vedem mai clar imaginea de ansamblu înainte de a dori să schimbăm totul. Schimbarea este importantă, dar trebuie să apreciem și să iubim și de avem în prezent pentru a putea face schimbări neforțate.

Mie mi-a plăcut mult această carte și ideea din spate, cu aplicația de taxi, mi s-a părut o abordare interesantă și cumva bine exploatată. Oare câte lucruri credeți că se pot afla/întâmpla atunci când ești șoferul locuitorilor unui oraș mic?

Voi citiți cărți pentru tineri care au mesaje importante? Ați pățit vreodată să vreți o schimbare, dar apoi să regretați?

“— Păi, uite ce-ai pierdut! Este locul meu preferat de pe pământ.

Și, înainte să pot răspunde ceva, sare de pe suprafața înaltă a stâncii î lac, scoțând un strigăt. Îmi vine greu să-mi iau ochii de la el, fascinată de energia lui. Își scufundă capul sub apă, apoi iese la suprafață, scuturându-se și zâmbind larg.

— Ei, ce mai aștepți?

— Nu mi-am adus costum de baie! îi strig în jos.

— Oh.” (p.146)