Recenzie carte: Din America, experiment în doi de Elena Armas

Recomandare de lectură: Din America, experiment în doi de Elena Armas

Cărțile romantice sunt cu siguranță printre preferatele mele. Atunci când descopăr o carte frumoasă și scrisă cu bun gust, mă bucur nespus de mult! După ce am citit prima carte din seria “Din Spania, cu dragoste”, mi-am ales de pe site-ul Cartepedia o nouă carte scrisă de Elena Armas.

Din America, experiment în doi este o carte foarte frumoasă care se citește independent de cea menționată anterior, fiind vorba de personaje diferite și un subiect nou. Încă din primele pagini autoarea ne introduce într-un cadru care ne acaparează și ne face curioși, cadrul romantic care are să se creeze treptat.

“–  TREZEȘTE-TE!

A închis brusc gura și a deschis un ochi. S-a uitat apoi la mine, apoi expresia i s-a relaxat și pe față i-a apărut un zâmbet somnoros.

–  Rosie, a mormăit cu o voce răgușită. Chiar ești aici sau m-am trezit în rai?” (p.39)

O poveste romantică tare drăguță

După ce apartamentul lui Rosie suferă un incident, ea se mută în apartamentul Linei, prietena sa cea mai bună. Fiind plecată cu soțul ei, Lina e surprinsă în toiul nopții de sunetul cheii care încearcă să deschidă ușa de la intrare. Speriată, Rosie sună la poliție în timp ce îl amenință pe cel care dorește să intre prin “efracție” că a intrat în bucluc.

Totul începe să devină amuzant și stânjenitor în momentul în care Rosie se trezește la picioarele ei cu Lucas, verișorul Linei, originar din Spania. Cei doi vor locui pe viitor în acest apartament, dar ce are să se întâmple, o să fie o combinație romantică cu mult amuzament, dar și cu momente mai triste, profunde.

Trecutul apăsător al personajelor

Povestea este spusă din perfectiva celor două personaje, a lui Rosie și Lucas, capitolele alternând între ele. Mi-a plăcut să aud perspectiva și gândurile fiecăruia dintre ei, în acest mod având șansa să le fac un contur mai clar.

Stilul autoarei e foarte drăguț așa că e imposibil să nu te îndrăgostești de protagoniști, dar și de celelalte personaje. După ce cariera de surfer profesionist a lui Lucas se încheie din cauza unui accident despre care nu vorbește, acesta ajunge să se simtă cumva pierdut, plutind în derivă… În același timp și Rosie se luptă pe plan profesional, noul ei job de autoare nefiind chiar așa cum se așteptase.

Mi-a plăcut farmecul lui Lucas și modul în care vorbea despre Rosie, dar și cuvintele lui de alint pentru aceasta, zise de multe ori în spaniolă. Și porecla de “Ro” mi s-a părut tare simpatică și parcă m-a făcut pe mine să mă simt că trăiesc în pielea protagonistei. Să nu mai zic de cuvintele secrete “îți cronuțesc” pe care personajele le folosesc ocazional, în momente intime.

Experimentul prin care vor trece personajele este asemenea unui joc, cartea având note jucăușe, hazlii, care se îmbină și cu momentele mai triste datorate de dorințele personajelor care în mintea lor sunt irealizabile. Apar și scene mai fierbinți, fiți fără grijă, 😂 dar acestea mi se par de bun gust, cartea în sine fiind superbă și încărcată de cadre și sentimente tare faine, demne de un film.

Cărțile romantice mereu mă cuceresc iar “Din America, experiment în doi” e o lectură foarte bună pe care v-o recomand cu mare drag!

“– A, da! a zis Rosie, dând energic din cap. Absolut! Poți să umbli pe-aici complet dezbrăcat, eu nici n-aș clipi.

– Perfect!

N-o credeam nici pe departe. Dacă m-aș fi fâțâit complet dezbrăcat prin apartament, Rosie ar fi fost năucită. Dacă aș fi lăsat prosopul să cadă, s-ar fi îmbujorat atât de tare, că ar fi leșinat.

Am descoperit că gândul ăsta mă distra cam mult.

– O să țin minte: goliciunea e în regulă.” (p.78)

“– Scânteia – a explicat el, referindu-se la a doua fază a experimentului nostru – poate fi explorată în mai multe feluri.

Îi simțeam căldura corpului. Mi s-a tăiat răsuflarea.

– Scânteia asta poate însemna mai mult decât să aprinzi lumânări, a continuat Lucas și s-a apropiat mai mult de mine, încât pieptul lui aproape că-mi atingea spatele. Poate însemna să-i împărtășești celuilalt ceva important pentru tine.” (p. 202)

“Simțeam mult nevoia să-l alin.

– O să te iau de mână, i-am zis, strângându-i degetele într-ale mele. Și o să te țin în mișcare până îți dai seama ce anume îți trebuie.

Și o să păstrez în inimă cuvântul rostit de tine: ángel.” (p.301)