Recenzie carte: Roșu, alb, sânge albastru de Casey McQuiston Ediție de Colecție

Recomandare de lectură: Roșu, alb, sânge albastru de Casey McQuiston Ediție de Colecție

Când aud de cărți cu prinți, prințese, regi și regine, cumva mă entuziasmez. Îmi plac de obicei aceste cărți deoarece, pe lângă o poveste romantică, oferă și un cadru cosy, relaxant, care îmi dă o stare de bine. De data aceasta, în 2023, am ales să citesc o carte extrem de populară și lăudată, care e într-un hype continuu de ceva timp.

O poveste amoroasă dintre Primul Fiu al Statelor Unite ale Americii și prințul de Wales

Roșu, alb și sânge albastru HC este cartea despre care vreau să discut azi un pic, o carte pe care eu am avut ocazia să mi-o aleg într-o ediție deosebită de colecție, pe care cei de la imprintul Leda Edge au fost binevoitori să o publice și la noi. Găsiți atât această ediție cât și ediția simplă, broșată, pe site-ul celor de la Cartepedia alături de multe alte cărți fenomen pe care sunt sigură că vreți să puneți mâna.

Povestea noastră începe destul de direct, oferindu-ne o perspectivă asupra lui Alex Claremont-Diaz, un tânăr care, prin prisma funcției mamei sale (președinte), capătă un rol destul de important. Cu toate acestea, el se simte deseori pus într-o competiție cu perfectul prinț de Wales, Henry.

Stilul autoarei Casey McQuiston este unul destul de plăcut, autoarea îmi pare că are talent și atrage cititorul. Cu toate acestea, cartea de față nu a reușit să mă impresioneze, ci m-a dezamăgit și chiar m-a plictisit deseori așa că nu m-am putut concentra asupra ei așa cum mi-aș fi dorit.

O poveste romantică prea puțin conturată

Nu vreau să par hater, dar am sesizat că părerile pro și contra pentru această carte nu sunt chiar așa de puține pe cum credeam… Citind din carte, am simțit că îi lipsește ceva, sau ceva mai mult. Povestea romantică mi s-a părut prea puțin conturată, lucru ce m-a deranjat cel mai mult. De obicei, cărțile cu povești romantice ce includ prinți, prințese etc. pun accent mare pe frumusețea romantismului. De data asta nu prea a fost cazul: au fost câteva momente, foarte scurte în care autoarea a descris niște cadre sau momente intime într-un mod un pic interesant sau înduioșător, dar și acelea cam slăbuțe în intensitate….

În schimb l-am văzut pe Alex, locuitorul de la Casa Albă, ca fiind un tânăr care cam des se îmbată, care scoate pe gură prea multe cuvinte care nu își au sensul, în antiteză cu Henry care este extrem de plictisitor cumva, total opus lui Alex. Atracția dintre ei este puțin ciudată, pentru că în primele pagini personajele par să fie dușmani la cuțite pentru ca mai apoi acțiunea să se schimbe. Nu prea mi-a plăcut acest lucru și mi se pare ciudat cumva, pentru că această carte simt că putea să aibă un potențial enorm…

Personajele principale nu prea m-au atras, Alex scoate cam multe afirmații pe gură și l-am regăsit cam des sub euforia băuturii, pe când Henry cel matur e extrem de plictisitor. Personajele secundare mi s-au părut sincer mult mai faine!

Am simțit că s-a pus accent mai mare pe partea politică și la început pe hormonii personajelor care au luat-o razna. :)) Dacă nu v-ați prins până acum, da, este o carte ce are un subiect LGBTQ+, dar acest lucru nu m-a deranjat, ci faptul că povestea în sine e lipsită de esență. Nu înțeleg de ce s-a spus că ar fi “cel mai bun roman de debut” sau “cel mai bun roman de dragoste“, nu am simțit deloc aceste afirmații și la fel de ciudat mi se pare faptul că urmează un film original prime. Tind să cred că filmul va fi mult mai reușit și cool (mai ales pentru trendurile zilei de azi), având în vedere că actorii principali sunt geniali. În rest, nu vreau să mă pronunț prea mult….

Un roman amuzant

Da, ați auzit bine, este o carte amuzantă. Cu toate că nu e în totalitate amuzantă sau chiar tipul meu de umor, cartea debutează cu o scenă amuzantă în care cei doi cad împreună cu un tort extrem de scump și, de acolo, totul se derulează mai departe. Au mai fost și alte scene amuzante în care cei doi se trezesc.

Dacă vă apucați și voi de carte, o să aveți parte și de ceva înjurături, și de ceva amuzament, și de ceva scene mai fierbinți… Dar pe cât de mult mi-ar plăcea să citesc o scenă sexy, pe atât de nefinisate și lipsite de acel CEVA mi s-au părut și multe dintre scenele din carte… Nu știu ce să zic, aveam alte așteptări și, nu, nu e prima carte LGBTQ+ pe care o citesc ca să zicem că nu aș putea face diferența… Per total, puțin cam dezamăgită… Păcat că această carte arată super cool, coperta e demențială, supracoperta și ea frumoasă, iar ilustrațiile color sunt superbe! Avem parte la final și de un capitol BONUS așa că dacă ați citit cartea originală și v-a plăcut, poate vă interesează noua ediție.

Referințe Harry Potter eliminate

Chiar doream să discut pe scurt și despre faptul că am regăsit câteva referințe la Harry Potter care cred că nu își aveau locul. Personal, nu sunt fan când într-o carte se fac referințe la alte cărți. Mai sunt momente când mi se par ok aceste mențiuni, dar sunt puține… Revenind la subiect… Din ce m-am documentat un pic, a fost un mic scandal conform căruia edițiile mai noi ale cărții au eliminat referințele HP (cam 5 la număr dacă am reținut bine) din cauza legăturii cu scandalul J.K. Rowling și activismul transfobic. În cazul edițiilor în română, nu pare să fie cazul momentan. Fie vorba între noi, fără să jignesc pe cineva, dar în ziua de azi lumea nu mai are bun simț, scandalurile sunt la toate colțurile iar eu una prefer să mă țin departe de ele (parcă nici să citesc de ele nu îmi vine).

“– Ce cravată drăguță! îi zice Alex imediat ce Henry e suficient de aproape ca să-l audă în ciuda mulțimii.

–  Mă gândeam că voi fi poftit afară dacă nu port ceva mai puțin fascinant, spune Henry, iar vocea i se pare mai diferită decât și-o amintește Alex.

Ca o catifea scumpă, ceva distins, bogat și moale în același timp.” (p.108)

Voi ați citit această poveste de dragoste? V-a plăcut? Cum vă simțiți atunci când aveți așteptări de la o carte, dar ea se dovedește a fi total diferită de ceea ce credeați?