Recenzie carte: Încă o șansă de Alex Light

Cărțile sunt deseori inspirate din povești reale de viață. Citind “Încă o șansă“ de Alex Light am simțit că iau parte la o poveste de viață, dramatică, tragică, plină de greutate și apăsare. Viața deseori este dureroasă și vine cu multe emoții și situații. Unii avem norocul să trecem mai ușor prin unele situații sau să ne izbim mult mai rar de acele momente grele. Alții ne izbim des de ele…

O poveste de dragoste ascunsă ce pare să fi creat o tragedie…

Autoarea Alex Light este bine-cunoscută pentru romanul “Iubire de probă”, o carte tare simpatică pe care am citit-o acum ceva ani și care mi-a plăcut. La imprintul CorinTEENS nimeresc deseori cărți pe gustul meu, cărți tinerești, cărți emoționante, cărți care mă marchează cumva sau mă țin lipită de pagini. Stilul de scriere al autoarei e unul plăcut, cuceritor, așa că am terminat cartea destul de repede. Cu toate că nu mi-a ajuns în rândul favoritelor și nu am trăit-o la fel de bine prin comparație cu “Iubire de probă”, pot spune că a fost o carte deosebită, marcantă, care te învață ceva.

Acțiunea cărții este povestită din două perspective, cea a lui Eden și cea a lui Truman. Acțiunea se petrece atât în prezent, cât și în trecut, pentru a expune mai bine o poveste tragică ce s-a petrecut în urmă cu 6 luni. Eden era cea mai bună prietenă a lui Katie, a fetei pline de energie și idei. Truman, fratele lui Katie, era destul de tăcut, singuratic, și cumva acesta era intrigat de Eden, cea tăcută, total opusă surorii lui care putea să lumineze instant o încăpere.

Povestea pare să înceapă cu sărutul emblematic al lui Eden și Truman, un moment cheie care schimbă cursul acțiunii și blochează orice evoluție a personajelor: apariția unui accident neplăcut care o va duce pe Katie la spital și va marca profund oamenii apropiați ei.

Viața e dificilă, dar totul merge mai departe

Cu toate că e o carte dramatică și tragică, mi-a plăcut faptul că s-au prezentat și perspectivele pozitive de tipul “după ploaie răsare soarele”. Personajele principale trăiesc o viață plină de vinovăție, o viață dificilă în care evită realitate, evită să evolueze cu adevărat, să înțeleagă, să ierte… Mi-a plăcut însă faptul că Truman nu și-a întrerupt studiile pentru a deveni artist, în antiteză cu Eden care nu pare să știe ce se întâmplă cu viața ei.

Cartea este emoționantă, creată cu fragilitate și frumusețe, învelită în tristețe și decizii dificile pe care trebuie să le luăm la un moment dat. Finalul cărții m-a emoționat cel mai mult așa că recomand să aveți alături un pachet de șervețele pentru că veți plânge.

Titlul original al cărții este “Meet me in the middle” și pot spune că mi-a părut rău că nu a fost păstrat cu toate că și cel pentru varianta în română are sens. Îmi plac mult ambele coperte ale cărților, dar cea originală îmi pare mai potrivită (personajele parcă sunt mai apropiate de descrierile din carte…). Pentru varianta de la CorinTEENS, tipa din imagine e desenată destul de potrivit, pe când imaginea lui Truman, artistul sensibil cu părul ușor ondulat, ochi albaștri și alură slăbuță, nu rezonează deloc cu descrierea originală (personal, tipul de pe copertă seamănă cu Manny, șeful lui Eden de la restaurantul unde lucrează și care, da, o place).

M-am bucurat pentru că am găsit această nouă carte la librăria online Libris și e o plăcere să fiu la curent cu ultimele apariții în materie de lectură. Urmăresc cel mai des apariții de cărți pentru copii, tineri, cărți contemporane sau fantasy, dar dau o șansă și celorlalte genuri.

O carte marcantă, frumoasă și sensibilă care ne amintește să ne bucurăm de cei pe care îi avem deja în viața noastră. Voi ați citit-o?