recenzie carte scrisoarea de craciun emily stone editura nemira

O carte romantică, marketată un pic cam greșit pentru că este mult mai mult de atât. Dacă te aștepți la o poveste dulce și fericită, te anunț că ar trebui să te gândești mai bine și să îți pregătește teancul de șervețele pentru că se lasă și cu plâns. 🤧

“– Îmi…, a îngăimat din nou, dar s-a oprit și a tras aer în piept atunci când el s-a uitat, în cele din urmă la ea.
Nu-i distingea tot chipul, ci doar maxilarul puternic și părul răvășit, însă ar fi jurat că l-a văzut întunecându-se, umbrele nopții înstăpânindu-se asupra peticelor de lumină ale felinarelor stradale și ale farurilor. Șovăind, a mai făcut un pas, strângându-și brațele în jurul corpului.
– Îmi pare nespus de rău, a șoptit.” (p.29)

Rating 5/5

Recomandare de lectură: Scrisoarea de Crăciun de Emily Stone

Scrisoarea de Crăciun este o carte pe care pusesem ochii încă din perioada sărbătorilor, fiind în prim-plan și pe site-ul Cartepedia. Fiind promovată prin blogosferă în special atunci, mi-o dorisem și eu și cred că nu aș fi regretat chiar dacă mi-ar fi răpit un pic din bucuria sărbătorilor de iarnă și să vă zic de ce…

✨️ Autoarea scrie foarte drăguț, conferă un feeling cosy și te cucerește încă de la primele pagini. A fost o carte foarte frumoasă care m-a cucerit și chiar pot spune că ocupă un loc măricel în sufletul meu pentru că a reușit să mă atingă în mai multe puncte.

Locuri superbe, țesute frumos pentru o imagini de neuitat

✨️ Emily Stone ne plimbă prin Londra, New York și Scoția, prin baruri în care privirile devin mai domoale, prin nisipul și ploaia rece care îți trezesc cel mai viu zâmbet, pe pajiști superbe, parcuri de distracții și locuri nebănuite unde cerceii cu steluțe îți sclipesc și îți reamintesc mereu de momentele cele mai frumoase și neașteptate din viața ta.

De obicei nu sunt cel mai mare fan al descrierilor prea lungi. Deseori acestea mă pot plictisi, fapt pentru care nu des se întâmplă ca descrierile de personaje, locații ș.a. să mă mai plictisească, eu fiind o fire foarte curioasă și nerăbdătoare.

O poveste plină de emoții

Cu toate acestea, descrierile lui Emily Stone m-au cucerit și m-au transpus în poveste, de parcă eu eram prezentă la acțiune și trăiam experiența în locul personajelor. Mici detalii subtile, izul de sclipiri pe care îl prezintă Stone în detaliu, acestea sunt cele care au făcut o diferență și au reușit să transmită un plus de emoție.

Fie că este vorba de emoții pozitive sau negative, de emoții mai mici sau mai mari, cartea abundă în ele. Îți aprinde focul interior și nu te lasă până la ultimele pagini când vei dori și tu să îți trăiești viața la maxim.

“– Așadar, Josie, spune-mi cu ce te ocupi atunci când nu ești kamikaze călare pe bicicletă și nu dărâmi necunoscuți pe stradă?
Ea a mai luat o gură de vin.
– Oh, de fapt, asta-i profesia mea de bază.
– Aha. Așa s-ar explica modul expert în care ai făcut-o. și câștigi bani mulți din asta?” (p.39)

recenzie carte scrisoarea de craciun emily stone editura nemira

Ritualul lui Josie

✨️ Josie are un ritual: în fiecare an de Crăciun trimite o scrisoare părinților pe care i-a pierdut. Așa începe cartea. Cu o scrisoare și un accident cu bicicleta. Doi oameni. Un incident și câteva momente stânjenitoare care se transformă în ceva mai mult – într-o așteptare la tot ceea ce ți-ai dorit în viața asta.

Josie trece printr-o despărțire neplăcută, dar nu știe ce va urma pentru ea. O întâlnire cu un așa numit Max, o întâlnire care îi va schimba viața: o va face să evolueze pe multe planuri, o va face să se aventureze și să trăiască viața cum nu își imaginase niciodată. Nu doar atât, dar va include în viața ei pasiunile în spatele cărora deseori se ascunde cu timiditate.

“Scrisoarea de Crăciun”, denumită în engleză “Always in December”, pune accent pe multe teme și întâmplări. Vei descoperi cum a trăi an de an în luna lui decembrie poate fi o experiență care te schimbă și care îți urmărește evoluția.

Tu ai citit această carte? Îți place să citești povești romantice încărcate și de tristețe?

“– Am câteva treburi de rezolvat, a răspuns ea ambiguu.
– Treburi, a dat Max din cap înțelegător.
– Chestii pe care trebuie să le termin înainte de Crăciun. Am o petrecere de Ajun la serviciu și trebuie… să mă pregătesc.
Era adevărat, ținând cont că nici măcar nu se hotărâse ce o să poate la evenimentul lor caritabil, ca să o citeze pe Janice.
– Și alte… treburi, a încheiat ea neconvigător, oprindu-se în fața restaurantului.
– Chestii și treburi, a tărăgănat Max. Sună plictisitor. Mai bine, vino cu mine mâine.” (p.77)

“– Ești nebun! a clătinat ea din cap.
Ochii lui erau luminoși și, deși departe de nuanța albastră a oceanului, păreau să-i absoarbă o parte din strălucire, verdele lor fiind mai pronunțat astăzi decât tonul chihlimbariu. Și-a trecut o mână prin păr. Era genul de păr care se potrivea cu vântul și cu sarea, iar lumina soarelui de azi îl făcea să pară mai arămiu decât de obicei.” (p.83)

“El a încuviințat din cap, aruncând o privire în apartament înainte să se uite în sus, la vâscul care încă atârna deasupra pragului. Josie i-a urmărit privirea. Trebuia să fi dat joc planta aia nenorocită în clipa în care Bia plecase de acasă. S-a întors spre Max și a tresărit când ochii lui i-au întâlnit pe ai ei, oglindind aceeași expresie tristă și intensă. S-a încruntat ușor când s-a uitat la ea, ca și cum încerca să ia o hotărâre. Apoi, înaintat, micșorând distanța dintre ei și i-a dat părul după ureche, atingerea degetelor lui lăsându-i o senzație plăcută de căldură.” (p.97)

“A dat să spună ceva, dar s-a oprit și a întors capul brusc spre fântâna arteziană. Văzuse ceva acolo. Pe cineva. Era sigur. Fusese doar o clipă, dar memorase chipul acela. A scrutat frenetic mulțimea până când a dat cu ochii de profilul persoanei cu pricina. Părul de un castaniu-deschis care ieșea în evidență precum o frunză ruginie prrimăvara, nasul micuț, buzele pline. Nu putea fi… Și totuși, Max se ridicase deja și făcuse un pas spre ea, schimbându-și poziția ca să vadă mai bine. A clătinat din cap de parcă nu putea di adevărat. Poate i se părea doar pentru că se gândise la ea mai devreme.
Și atunci a auzit-o râzând.” (p.192)

recenzie carte scrisoarea de craciun emily stone editura nemira recenzie carte scrisoarea de craciun emily stone editura nemira recenzie carte scrisoarea de craciun emily stone editura nemira recenzie carte scrisoarea de craciun emily stone editura nemira