Recenzie carte: Parfumul zilelor de vacanță de Thibault Prugne

Recomandare de lectură: Parfumul zilelor de vacanță de Thibault Prugne

🌄🎠🦋 Gândul la copilărie este deseori strâns legat de zilele de vară, de vacanțe și relaxare. Parfumul zilelor de vacanță de Thibault Prugne a reușit să mă plimbe printr-o poveste frumoasă care pune accent pe inocența copilăriei și a primei iubiri, pe liniștea adusă de zilele de vacanță și de fericirea și importanța lucrurilor mărunte.

Deseori, lucrurile mărunte sunt printre cele mai importante și încercăm să ne prindem strâns de ele atunci când le simțim și învățăm importanța. Uneori este mult prea târziu pentru a înțelege ce am avut, și ce am pierdut, rămânându-ne doar amintirile.

“Un leagăn e ca un ursuleț din bezea îmbrăcat în ciocolată, un motănel sau spuma de ciocolată făcută de mama; nu poți zice nu. Dar nu mi-aș fi închipuit ce avea să vină odată cu el…

Adulții cred că iubirile de vară sunt lipsite de importanță, că inima copiilor este construită în așa fel, încât iubirea se strecoară afară la fel de repede cum a intrat.”

Copilăria, familia și prima iubire

Lectura este una tare frumoasă, emoționantă, urmărind povestea unei fetițe pe nume Louise. De nevoie, aceasta are să petreacă vacanța de vară alături de bunicul Léon pe care toată lumea îl considera mai ciudat: el locuiește într-o zonă destul de retrasă, pe un câmp întins, superb, presărat de maci și fluturi.

Bunu’ este un personaj aparte, el fiind un fel de inventator: creează aparate care bagă sâmburii la loc în măsline sau aparate care gonesc musafirii nepoftiți prin aruncarea de cartofi. Louise ajunge să îl îndrăgească pe bunu’ și începe și ea să devină la fel de “ciudată”.

Cu toate că se regăsește în noile ei ciudățenii și îl iubește mult pe bunicul, Louise începe să devină tăcută atunci când își face apariția un băiat… Teama de a nu-l speria cu ciudățeniile ei sau cu scaunul agățat pe post de leagăn o face să fie mai tăcută.

“[…] Nu trebuia nimeni să afle despre mașinăria de pus sâmburii înapoi în măsline, nici despre scaunul pe care stătea, și cu atât mai puțin despre fluierul cu ajutorul căruia vorbeam cu păsările. I-am răspuns doar că tăcerea poate valora cât o mie de cuvinte. […]”

Amintirile sunt cele care ne rămân în minte

Cu ajutorul unui aparat foto, Louise se va ocupa de o misiune importantă al cărui scop îl va înțelege mult prea târziu. Lecția pe care bunul Leon i-o oferă este una din care ar trebui să învățăm toți: aprecierea în prezent a lucrurilor pe care le luăm ca atare.

Recomand cu mare drag această carte care atrage prin povestea emoționantă acompaniată de ilustrații pline de magie, dragoste și de căldura zilelor de vară de când eram copii. La librăria online Libris am descoperit și multe alte cărți frumoase de la editura Signatura care m-a impresionat prin calitatea oferită acestei lecturi. Cartea este într-un format cartonat, e destul de mare și este cu siguranță captivantă pentru cititorul de toate vârstele.

“Astăzi, când mă așez aici, pe banda aceasta aflată pe malul apei, simt mireasma de iarbă proaspăt cosită și de lenjerie pusă la uscat în grădină. Încă mai aud zumzetul albinelor, cântecul pițigoilor și acordeonul lui bunu’ Léon. Și pentru că e un lucru pe care nu i l-am spus niciodată, pentru că nu știu să vorbesc în apă și pentru că nu mi-a venit o idee mai bună, îi aduc întotdeauna un buchet cu flori.”