Recenzie carte: Cartea cimitirului de Neil Gaiman cu ilustrații de Chris Riddell

“Fii genune, fii țărână, fii vis, fii vânt.
Fii noapte, fii beznă, fii dorință, fii gând,
Acum lunecă, alunecă, fă-te nevăzut,
Printre, între, deasupra, desesubt.” (p.118)

Recomandare de lectură: Cartea cimitirului de Neil Gaiman cu ilustrații de Chris Riddell

Neil Gaiman este un autor foarte cunoscut care a scris cărți horror, paranormale, cu subiecte neobișnuite, potrivite în special pentru tineri. Dacă ați auzit de Coraline (a fost făcută o animație după această carte) poate reușiți să înțelegeți mai bine cam care este stilul acestui autor.

Cartea cimitirului e lectura pe care am tot amânat-o, dar m-am gândit că acum i-a venit momentul, având un subiect potrivit pentru perioada toamnei și a Halloweenului. Am fost, din nou, plăcut impresionată de stilul autorului. Primul capitol a pornit la drum cu o întâmplare ciudată, prezentând un om pe nume Jack care se pregătește să omoare un bebeluș, după ce deja i-a ucis familia. Cumva, bebelușul iese din pătuțul lui și, mergând ușor ușor, iese și din casă, ajungând cumva în cimitirul din apropiere.

Băiatul crescut în cimitir

Ceața care îl învăluie pe bebeluș îl ascunde de asasinul care se pregătise mult timp pentru acest moment. Ajutorul fantomelor din cimitir vine la fix, auzind plânsetele și rugămințile părinților proaspăt uciși. Doamna și domnul Owens devin părinții adoptivi ai bebelușului. De aici, se naște Nimeni Owens, zis pe scurt Nim, un băiețel care va crește în cimitir, ferit de fantomele de acolo și de lumea din exterior. Elementele paranormale creează atmosfera potrivită pentru această lectură iar Neil Gaiman își pune în acest mod amprenta personală.

“– Nu seamănă cu nimeni altcineva decât cu el însuși, zise ea cu hotărâre. Nu seamănă cu nimeni.

– Atunci Nimeni să fie, spuse Silas. Nimeni Owens.

Și atunci, ca și cum ar fi răspuns la nume, copilul se trezi și deschise ochii largi. Se uită în jur, la chipurile morților, la ceață, la lună. Apoi se uită la Silas. Fără să clipească. Îl privi cu gravitate.” (p.23)

“După acea primă întâlnire, Scarlett nu-l mai văzu niciodată prima pe Nim. În zilele când nu ploua și unul dintre părinții ei o aducea la cimitir, Scartlett hoinărea printre alei, o pată de verde sau portocaliu sau roz fosforescent și explora. Apoi, întodeauna mai curând decât mai târziu, zărea o fețișoară serioasă și o pereche de ochi cenușii privind-o de sub o claie de păr blond nisipiu, după care ea și Nim se jucau – de-a v-ați ascunselea uneori, sau se cățărau, sau stăteau liniștiți în spatele vechii capele și se uitau după iepuri.” (p.38)

“– O să cobor niște trepte acum, zise.

– Se duc mult în jos?

– Cred că da.

– Dacă mă ții de mână și îmi spui pe unde să merg, aș putea să vin cu tine, zise Scarlett. Dacă ai grijă de mine.

– Sigur că am, zise Nim, și înainte să termine de vorbit, fetița deja intra prin deschizătură.” (p.46)

Povești ciudate din cimitir

Odată cu înaintarea în vârstă, Nim primește diverse învățăminte din partea gardianului său Silas, de la fantome, dar învață și din peripețiile prin care trece, precum este aventura cu orașul ghulilor sau cea cu mormântul înfricoșătorului Asasin. De asemenea, Nim primește Privilegiul Cimitirului așa că poate trece prin obiecte solide, inclusiv prin pereții sau porțile din perimetrul cimitirului.

Doamna Lupescu începe să îi predea lecții, oferindu-i alte tipuri de învățăminte. Nim nu este așa încântat de ea, fiind plictisitoare și aducându-i mâncare cu un gust neplăcut. Cu toate acestea, Nim ajunge să o placă și pe doamna învățătoare, în special după ce este păcălit de ghuli, niște creaturi periculoase care plănuiau să-l transforme pe Nim în ghul sau să-l mănânce. Doamna Lupescu ajunge să fie salvatoarea lui și își dezvăluie adevărata identitate de vârcolac.

Prin seria de aventuri, o întâlnim și pe tânăra Scarlett Perkins, care începe să se joace cu Nim prin cimitir. Aceștia sunt despărtiți, dar se reunesc mult mai târziu. Mi s-a părut interesantă relația dintre cei doi copii, dar și finalul a fost cumva trist, modul în care Scarlett îl vedea cu adevărat pe Nim nefiindu-ne dezvăluit.

Finalul cărții ni-l prezintă pe un alt fel de Nim, unul care începe să nu mai poată vedea fantomele. Nim primește o valiză și pornește la aproape 15 ani în ultima sa aventură: aventura unei vieți normale.

Citind câteva detalii în engleză, am descoperit că autorul a făcut o serie de referiri despre care vă puteți interesa și voi: Danse Macabre, Jack Frost, Îngerul Morții.

Dacă vă plac cărțile de acest tip, vă invit să descoperiți și celelalte cărți scrise de Neil Gaiman, altele horror, sau pur și simplu lecturi faine, toate disponibile la librăria online Libris.

Voi ați citit cărțile lui Neil Gaiman? Vă plac poveștile ciudate sau horror? 👻

“Se întâmpla ceva, Nim era sigur de asta. Era ceva acolo, în aerul proaspăt al iernii, în stele, în vânt, în întuneric. Era acolo, în ritmurile nopților lungi și ale zilelor trecătoare.” (p.129)