Recenzie carte: Un blestem sumbru și nimicitor (Distrugătorii de blesteme #1) de Brigid Kemmerer

Recomandare de lectură: Un blestem sumbru și nimicitor (Distrugătorii de blesteme volumul 1) de Brigid Kemmerer

“Un blestem sumbru și nimicitor” apărută la CorinTEENS este o reinterpretare a poveștii Frumoasa și Bestia 😶‍🌫️. Pășim într-un alt tărâm înconjurat de magie unde Prințul Ren este blestemat să-și repete al 18-lea an din viață iar Harper, o tânără obișnuită din lumea noastră e prinsă într-o poveste care îi va schimba viața. 🧐

Este o carte captivantă și chiar dacă are 500 de pagini+ se citește cumva rapid deoarece ești mereu curios să vezi ce se întâmplă. Pe nerăsuflate am terminat primul volum și abia aștept să trec la următorul pe nume O inimă aprigă și frântă. Odată ce citești primul volum ai să înțelegi mai bine și semnificația titlului care cumva e și mai explicativ în engleză: A Curse so Dark and Lonely.

Blestemul Bestiei

Ca și în basmul Frumoasa și Bestia și în această trilogie avem parte de un blestem care este aruncat de o vrăjitoare asupra regatului. Timpul trece, prințul Ren (care e tare chipeș!) își repetă același an din viață iar alături îl are pe ajutorul său West (și el la fel de chipeș).

Vrăjitoarea este Lilith care îl vizitează deseori pe prinț provocându-i viziuni despre realitatea dureroasă. Infernul se repetă ani la rând iar acum este ultimul an în care Ren poate rupe blestemul…cu ajutorul dragostei adevărate.

Blestemul e crunt, nimicitor iar monstrul parcă devine mai puternic și mai fioros. Niciodată nu este același, dar mereu face victime.

“Fără să mai spun ceva, mân calul la galop.

Abia mai târziu, după ce ajungem la han, îmi dau seama că, în ciuda cuvintelor tăioase, ea nu s-a mai desprins de mine.” (p.81)

“O mită. Ca să dansez, nu altceva. Tipic lui Harper.

Îi întind o mână.

– Îmi permiți?

Se uită la mâna mea și ezită.

Aștept.

În cele din urmă, îi simt degetele catifelate și ușoare. O rotesc cu fața spre mine și, apoi, îi pun mâna pe umărul meu.

Suflarea i se poticnește. Este atât de țeapănă, că mi se pare că nu respiră.

Mă apropii până când fustele ei mi se ating de picior și-i pun o mână pe talie.

– Te invit să dansezi, nu te târâi în spatele unui cal.

Oftez teatral.

– Chiar trebuie să pari atât de chinuită?” (p.299)

Dragostea provine dintr-un alt tărâm

Mi-a plăcut faptul că în această serie se întrepătrund două tărâmuri: cel al oamenilor și cel fantastic din trecut, al prințului. Putem spune că ar fi vorba de un alt univers paralel de fapt… Pentru a găsi dragostea adevărată prințul are nevoie de o femeie care să-l iubească iar Harper este ultima femeie cu care ar putea avea o șansă.

Mi s-a părut interesant să văd un fel de paralelă între lumea noastră (acțiunea are loc în DC) și lumea magică din Emberfall. Începutul cărții a fost un pic brusc, Harper ajungând în Emberfall destul de repede și obișnuința ei acolo e cumva rapidă. Cu toate acestea multe pericole stau în calea celor două personaje.

O serie cu un început promițător, “Distrugătorii de blesteme” te poartă într-o lume fantastică parcă ruptă din trecut, când domnițele și prinții sunt ceva normal, călăria este la fel de banală iar elementul fantasticului se împletește cu normalul și dragostea.

Mi-a plăcut foarte mult cartea și abia aștept să citesc și continuarea! Abia aștept!

“- Struguri? o întreb eu. De struguri ar fi nevoie ca să te îndrăgostești de mine?

– Cei roșii cunosc, în secret, calea spre inima mea.

Cu degetul mare, îi ating conturul buzei. I se taie răsuflarea.

Ridică mâna liberă, vrând să mă apuce de încheietură.

Îngheț. O să mă respingă din nou, așa cum a făcut-o la han.

– Așteaptă, șoptește ea. Așteaptă doar. Apoi, buza îi tremură și repetă ce i-am zis mai devreme. Să nu fugi de mine!

– N-am să fug.

Spre uimirea mea, ochii i se umplu de lacrimi – străluciri ca de diamant pe genele ei.

– Vreau să am încredere în tine, îmi zice atât de încet, încât vântul ar putea să-i acopere vocea. Vreau… vreau să știu că e aievea ce se întâmplă între noi, că nu încerci să mă păcălești ca să rupi blestemul.”(p.304)