4 CĂRȚI care mi-au încheiat TOAMNA | IDEI CADOURI

[RO] Cu toate că toamna este deja la depărtare, cumva mă gândesc la ea. Nu știu de ce. Poate că îmi este dor de zilele mai calde în care îmi foșneau picioarele când călcam pe frunzele colorate de toamnă. Sau poate că indirect realizez că ne apropiem de final de an și am un pic emoții pentru ce va aduce 2018. 😂

Nu am apucat să vă arăt cu ce cărți mi-am încheiat toamna așa că am zis să fac acestă postare dedicată lor și cumva sa mă impulsionez să termin una dintre ele pentru că nu am ajuns la finalul ei. A fost o perioadă mai aglomerată și se pare că am fost depășită de tot ceea ce mi s-a adăugat la lista de TO DO (uneori și eu sunt de vină pentru acest lucru). 😅

Vă invit să vedeți care sunt ultimele 4 cărți care mi-au încheiat toamna, toate fiind primite de la Cartepedia, o librărie online tare dragă mie. 😇

[EN] Although autum is already gone, I am somehow thinking of it. I don’t know why. Maybe it’s because I miss the warmer days when I used to hear the pretty autumn leaves making sounds under my feet. Or maybe I am somehow realising that we are closer to the end of the year and I am a little anxious about what 2018 brings. 😂

I haven’t gotten the time to show you the books that closed my autumn so I decided to dedicate this post to them and somehow stimulate myself to finish one of them since I didn’t get to. It has been such a busy period and it seems that it was a little to overwhelming for me (and it still is). My TO DO list has been long (sometimes it’s my fault) and I am really tired and wanting to get a break soon.

A pale view of the Hills

[RO] Vă povesteam relativ recent că am fost încântată să îl descopăr pe Kazuo Ishiguro, după lungi încercări de a ajunge la operele acestuia. Never let me go a fost o carte stranie, plină de mister și o voce unică a personajelor și a autorului. Am citit-o cu mare interes și m-a captivat într-un mod aparte.

Nu pot spune același lucru despre A pale view of the Hills. Nu a fost o carte proastă, dar a fost diferită de prima menționată (am senzația că toate cărțile lui Ishiguro sunt extrem de diferite – sau mă înșel?). Pot spune că au fost anumite pasaje mai monotone sau plictisitoare pentru gustul meu, dar poate că unora dintre voi v-ar plăcea această lectură.

Fiind fan al autorilor japonezi, dar și a personajelor cu nume japoneze a fost ciudat să văd că lectura de față nu m-a impresionat la acest capitol pe când Never let me go, cu personaje și o acțiune nelegată de Japonia, a reușit să facă ceea ce multe alte cărți nu au făcut.

Nu sunt dezamăgită așa de mult și cu singuranță voi mai cerceta și alte cărți de la Kazuo Ishiguro!

[EN] I was recently telling you about my hype for finally discovering Kazuo Ishiguro’s books. Never let me go was a really strange book, filled with mystery and with a unique voice of the characters and author. I read it with much interest and it caught my attention in an unique way.

I can’t say the same thing about A pale view of the hills. It wasn’t a bad read, but it was different from the first one mentioned (I have the sensations that all of Ishiguro’s books are different one from another – or am I wrong?). I can say that there were a few paragraphs that seemed dull or boring for my liking, but maybe some of you would like this read.

Since I am a fan of japanese authors and characters, it was strange to notice that this book with japanes charas didn’t impress me as much as Never let me go did with nothing related to Japan.

I am not dissapointed and will surely check out more of Kazuo Ishiguro’s books!

Cerneală și stele

[RO] Dacă ești în căutarea unei cărți diferită de ce ai mai citit recent, plină de aventură și personaje aparte, îți recomand cu mare drag Cerneală și stele. Este o carte care te încălzește la suflet prin întâmplări și personaje și mi-ar plăcea să mai citesc ceva asemănător.

Iar coperta și interiorul acestei lecturi sunt atât de fascinante! Mi-a plăcut la nebunie să văd că fiecare pagină are desenată pe ea stele sau nave care să mă facă să pătrund mai mult în universul creat de Kiran Millwood Hargrave.

[RO] Cine nu iubește basmele și poveștile românești pline de tâlc? Sarea în bucate este una dintre poveștile mele preferate și doream de mult timp să o recitesc în ediția apărută la Nemi. Ilustrațiile fascinante din această cărticică sunt nemaipomenite și mă duc cu gândul la vremea când eram mică și aș fi ascultat multe povești înainte de culcare.

Care sunt poveștile voastre preferate care v-au marcat copilăria? 😇 Aștept comentariile voastre iar până atunci sper să mă pot apuca de The Year I Met You de Cecelia Ahern. Am mai citit cărți de la Ahern și mi s-au părut drăguțe așa că mi-ar plăcea să văd cum scrie în engleză. 😃