Festivalul de stradă
Anul acesta am sesizat că au fost multe festivaluri interesante în Constanța. Din ce în ce mai multe și diversificate, lucru ce nu poate decât să mă bucure. Cei care locuiesc la mare știu că orașul nostru nu este bogat în festivaluri sau alte evenimente asemănătoare, dar în ultimii ani simt că treaba a început să se miște spre bine. Cel puțin pe acest plan. 😄
Pe la final de vară, am avut parte de un festival care a fost extrem de bine primit de constănțeni (și de turiștii aflați pe aici): Amare, festivalul teatrului de stradă. Acest festival s-a desfășurat în 2 weekend-uri diferite și a avut reprezentanți diferiți de la un eveniment la altul.
Cu toate că prima tură a festivalului a abundat în mulți reprezentanți, la cea de a doua parte a festivalului au fost niște personaje de teatru cu adevărat excepționale și cu totul diferite față de orice am văzut până acum!
De la maimuțe și zebre, la oameni de sticlă și dragoni
Pe cât de maiestuoși au fost oamenii pe picioroange, cu forme de animăluțe, maimuța neastâmpărată care se urca peste tot pentru a face spectacol și restul participanților paradei din primul weekend, pe atât de mult parcă s-au străduit cei din etapa 2 să impresioneze.
Publicul s-a bucurat de reprezentații interesante: un fel de dinozauri pe picioroange care îți trimiteau fiori cu sunetul lor, arlechini cu măști frumoase, oamenii luminii (care mă duceau cu gândul la Baymax), creaturi ale pădurii și mulți alții.
Spectacolul a fost cu adevărat reușit. Parada a început din zona Sălii Sportului și mulțimea a mers alături de paradă pe bulevardul Tomis până s-a ajuns în Centrul Vechi, la statuia lui Ovidiu. Acolo au mai avut loc diverse reprezentații, multe din ele și în cea de a doua zi a fiecărui festival (adică duminica).
Sper ca la anul să mai aibă loc acest festival și să mă bucur de multe alte numere de teatru stradal de acest tip. Dacă aveți ocazia să mergeți la o paradă de teatru stradal, sunt sigură că nu veți regreta experiența. Până atunci, vă invit să vizionați restul pozelor și să citiți mai multe despre principalii componenți Amare Street Festival. 😃
Sbandieratori dei Rioni di Cori (Italia)
Aruncătorii de steaguri din Italia au impresionat printr-un spectacol bine pus la punct. Aceștia au avut parte de o coregrafie frumoasă și palpitantă. Sincronizarea realizată în momentul aruncării steagurilor și precizia aruncătorilor au încântat publicul.
Acrobațiile aruncătorilor au fost încurajate de tobe și trompete, efectul final fiind unul demn de spectacol. Se vede că tradiția aruncătorilor de steguri din Cori are bazele fondate în 1966.
Harlequins
O altă atracție a paradei a reprezentat-o echipa Harlequins. Alcătuită din arlechini pe picioroange, dar și arlechini normali, aceștia au atras prin costumația foarte frumoasă și prin mișcările lor hipnotizante. Nu mai zic de măști! Au fost senzaționale!
Cangurii Joy Magnet
Plini de energie au fost cangurii din Marea Britanie care țopăiau de zor, trimițând veselia lor în toate părțile. Au întreținut atmosfera și au trimis în toate părțile numai voie bună prin țopăieli și zâmbete.
Mirror Family
Printre reprezentanții care mi-au plăcut cel mai mult se numără cei de la Mirror Family: familia cu aspect de oglinzi. Aceștia aveau niște costume fascinante, realizate din materiale de tip oglindă, care reflectau în jur totul. Erau cu adevărat sclipitori și atrăgeau privirile prin numerele lor de pantomimă și dans.
Close Act
Extrem de bine primiți la festival au fost dispăruții dinozauri de care am auzit cu toți. Prezentați sub o altă formă decât îi știam din filme, poze și documentare, acești dinozauri înalți au reușit să intre în topul favoriților mei de la festival. Sunetele pe care le produceau nu faceau decât să completeze actul lor maiestuos. Pentru câteva clipe am simțit că am călătorit într-o altă perioadă și chiar m-a trecut un fior (de bine) când am auzit primele sunete dinozaurești. 😳
Quidams
Companie des Quidams a fost un alt concept frumos pus la cale de francezi. Figurile albe imense mergeau în șir cu parada, dar reușeau să se distingă cu ușurință prin imensitate și prin luminile care li se aprindeau asemenea becurilor.
Gesturile lor largi și jocurile de lumină m-au captat și pe mine, așa că le-am urmat alături de restul mulțimii curioase. A fost un spectacol pe cinste și m-am simțit ca într-o poveste. ☺️
Leave A Comment