Recenzie: Urgia și zorile de Renee Ahdieh

recenzie carte urgia zorile renee ahdied editura epica

Titlul original: The Wrath & The Dawn
Gen: Young Adult, Romance, Repovestiri, Fantasy, Magie, Basme
Format: broșat cu clapete
Număr de pagini: 416
Format: 13.7 x 20.3 cm
Traducere: Iris Manuela Anghel
Data apariției: Iulie 2016 || Editura Epica  ||  Facebook Epica  ||  Fb EpicWAVE
Goodreads

Sinopsis:
O viata curmata la fiecare rasarit de soare.Intr-un tinut aflat sub domnia unui tanar rege insetat de sange, fiecare revarsat al zorilor sfasie sufletul unei alte familii. Califul din Khorasan, un baiat de optsprezece ani, e un adevarat monstru. In fiecare noapte, Khalid cere mana unei fete, ca apoi, in fiecare dimineata, sa curme viata noii lui mirese cu o franghie de matase. Cand cea mai buna prietena a Seherezadei ii cade victima lui Khalid, ea jura sa se razbune si, in ciuda varstei ei fragede, de doar saisprezece ani, se ofera sa-i devina mireasa califului din Khorasan. Seherezada este hotarata nu doar sa ramana in viata, ci si sa puna capat, o data pentru totdeauna, domniei despotice a lui Khalid.

Seara de seara, Seherezada il atrage in mrejele sale, tesand povesti incantatoare, ce-o ajuta sa mai traiasca inca o zi, desi stie prea bine ca urmatorul rasarit de soare ar putea fi ultimul. Dar lucrurile iau o intorsatura cu totul neasteptata: Khalid nu este nicidecum asa cum si l-a imaginat ea. „Monstrul” este doar un tanar cu sufletul zdrobit de o suferinta covarsitoare si indelungata. Iar Seherezada descopera ca, in pofida vointei sale, se indragosteste de el – inima ei o tradeaza. Dar Seherezada intelege, incetul cu incetul, ca nimic nu este asa cum pare in palatul de marmura si piatra al califului. Este hotarata sa descifreze tainele ce bantuie locul si, in ciuda iubirii ei, este pregatita sa-i ia viata lui Khalid in schimbul celor curmate de el.

Oare dragostea va birui?

Inspirata de povestile celor O mie si una de nopti, cartea de fata este ea in sine o lectura fascinanta si grandioasa de la inceput pana la sfarsit.

 

Rating: 5+/5

recenzie carte urgia zorile renee ahdied editura epica

Magia poveștilor Șeherezadei

Am auzit de atât de multe ori de Șeherezada și de poveștile ei fără sfârșit ce aveau ca menire câștigarea unei noi zile de trăit. Prin poveștile sale, Șeherezada îl adormea pe cel ce o ținea captivă și reușea în acest mod să nu fie omorâtă. Cu toate că nu am citit 1001 de nopți, am avut ocazia să lecturez Urgia și zorile, un fel de reinterpretare modernă.

Nu știu ce anume m-a atras mai mult la această carte, dar asemenea califului Khalid, am fost cumva captivată de povestea Șeherezadei, așa că doream să îi aflu continuarea. Mai curioasă însă am fost de scopul pe care îl are protagonista și de ceea ce are să se întâmple.

Întrucât cea mai bună prietenă a Șeherezadei, Shiva, devine soția califului din Khorasan și mai apoi este omorâtă, Șeherezada decide să îi răzbune moartea și să îi curme viața monstrului zis calif.

recenzie carte urgia zorile renee ahdied editura epica

Există o linie subțire între ură și dragoste

Mi-a plăcut foarte mult determinarea Șeherezadei, ea oferindu-se pe post de soție a califului și riscându-și astfel viața doar de dragul prietenei sale care a fost ucisă, dar și a altor tinere. Știind de uciderile în masă pe care le-a realizat califul, Șeherezada nu dă înapoi, însă sunt momente când frica pune stăpânire pe ea. Cu toate acestea vorbele ei sunt calculate, ea spune mereu adevărul și aruncă replici tăioase tuturor celor din jur.

Dorind să îl cucerească pe calif și să îi afle punctele slabe, fata încearcă să intre cât mai mult sub pielea lui, însă acest lucru s-ar putea să fie o greșeală. Cu toate că firea rece a califului o sperie la început, Șeherezada va descoperi lucruri nebănuite despre Khalid, iar inima ei se va înmuia într-o clipă. Planurile îi sunt date peste cap iar lupta ei de a rezist tentației de dragul prietenei sale și a familiei este extrem de mare.

recenzie carte urgia zorile renee ahdied editura epica

De ce mi-a plăcut?

Nu prea am citit recent multe cărți YA care să mă țină lipită de paginile lor, dar Urgia și zorile a reușit acest lucru încă de la început. Stilul lui Reneee Ahdieh mi s-a părut captivant iar misterul în care este cufundată toată povestea califului Khalid mi s-a părut unul dintre motivele care m-a făcut să citesc din carte din ce în ce mai repede.

O poveste țesută cu alte povești, plină de romantism și tensiune, această lectură mi-a oferit și un triunghi amoros care nu a fost prea convingător pentru mine, m-a purtat pe covoare zburătoare într-o lume în care nu am mai pășit până acum și, asemenea Șeherezadei, parcă m-am îndrăgostit și eu de tânărul de 18 ani care își ascunde toate greutățile în spatele vorbelor și a chipului obosit.

recenzie carte urgia zorile renee ahdied editura epica

 

Citate:

“Șeherezada își reprimă dorința de a-i da un răspuns tăios, în timp ce Despina făcu cale întoarsă pe un coridor, luând-o apoi spre dreapta. Rajputanul le urma îndeaproape, afișând o atitudine la fel de rigidă și implacabilă ca și expresia de pe chipul său. După câteva minute petrecute în tăcere, ajunseră la o galerie construită în aer liber, prevăzută cu o serie de uși duble și boltite, ce duceau spre curțile interioare.
Un servitor le deschise primele uși și le lăsară să treacă. Șeherezada intră într-o curte cu terase, construite sub forma unor trepte imense. Prima dintre aceste terase era presărată cu copaci înfloriți printre care se afla și un aviariu împrejmuit cu grilaje lucrate cu multă migdală. Stâlpii solizi din lemn de salcâm erau acoperiți cu un strat subțire de var alb și ancorați cu pivoți din bronz lustruit. Iarba luxuriantă, de un albastru-verzui, creștea în voie printre pietrele de granit ale pavajului.
Șeherezada trecu pe lângă aviariu și privi cu admirație paleta coloristică pe care păsările o ofereau din belșug: privighetori, sticleți, ciorcârlii, canari…” (p.48)

“— Mi-e teamă de moarte, îi răspunse ea, printre șuierăturile de vânt.
Și mi-e teamă că aș putea pierde acest război în fața ta.
El o privea stăruitor în timp ce rafalele de vânt se stingeau încetul cu încetul… încetând să se mai joace cu părul Șeherezadei.
Când totul se domoli, o șuviță rebelă de păr – cea care o necăjise ceva mai devreme – îi intră în ochi. Ridică mâna ca să o dea la o parte, dar…
Dar el i-o prinse într-a sa și îi dădu, cu blândețe, șuvița după ureche.
Umbra îndoielii își făcu din nou apariția, bântuindu-i gândurile.
— Spune-mi de ce ai venit aici! o rugă el, cu glasul domol, aproape implorator.
Am venit ca să înving.
— Trebuie să-mi promiteți că nu mă veti ucide, îi răspunse ea în șoaptă.
— Nu pot să fac asta.
— Atunci, nu mai e nimic de spus.” (p.70)

“— Uită-te la mine! îi spuse Khalid, pe un ton blajin, stând atât de aproape de ea, încât îi mângâia pielea cu tonalitățile luic alde și încurajatoare, dar și cu nuanțele reci ale disperării.
Șeherezada deschise ochii.
— Suntem doar un băiat și o fată, îi spuse el, rezemându-și fruntea de a ei.
— Dacă ar fi așa, n-aș mai cere nimic cerurilor, îi răspunse ea, cu un zâmbet amar pe buze.
Khalid o așeză din nou pe pernă și o luă în brațe. Ea își rezemă capul de pieptul lui.
Și rămaseră amândoi adânciți în tăcere până când zorile argintii se iviră la orizont.” (p.338-339)

 

2017-09-11T12:02:15+00:00

Leave A Comment