Recenzie: O amintire de Crăciun (A Christmas Memory) de Truman Capote (ediție bilingvă)

carte o amintire de craciun a christmas memory truman capote

Ediție Bilingvă
Gen: Carte ilustrată, Carte pentru copii, Crăciun, Ficțiune
Format: Hardback
Număr de pagini: 100
Traducere: Constantin Popescu
Ilustrații color/alb negru: Beth Peck
Data apariției: Decembrie 2016 || Editura Arthur
Cumpără O amintire de Crăciun (A Christmas Memory)

Sinopsis:
O poveste clasică și emoționantă până la lacrimi pe care nu o veți uita niciodată despre prietenia neobișnuită, dar fără sfârșit, între două suflete inocente – un băiețel și o femeie în vârstă – și nemaipomenitele lor pregătiri din preajma Crăciunului.

Sunt multe cărți despre Crăciun, dar aceasta este o bijuterie care va încălzi și cele mai înghețate suflete. Truman Capote și-a petrecut copilăria în casa sărăcăcioasă a unor rude unde singurul lui prieten era o verișoară îndepărtată de-a lui, o domnișoară bătrână cu suflet de copil. A, și Queenie, un cățel mic și drăgălaș care a supraviețuit unei boli îngrozitoare și mușcăturilor a doi șerpi cu clopoței. În fiecare an, nesmintit la sfârșitul lunii noiembrie, se apucă de pregătirile de Crăciun. Mai întâi trebuie să facă treizeci de prăjituri cu fructe pentru oamenii pe care îi admiră (printre care și președintele Roosevelt) pe care le expediază prin poștă. Misiunea nu e deloc ușoară pentru că nici unul dintre ei nu are vreun sfanț, dar cu muncă și cu imaginație reușesc să strângă bani pentru prăjituri în timpul anului. Apoi se duc în pădure și își aleg cel mai frumos brad pe care îl taie singuri și-l cară acasă într-un cărucior hodorogit, își fac singuri ornamentele pentru brad și fiecare lucrează în secret la cadoul de Crăciun pentru celălalt. Lumea din exterior aproape că nu contează pentru acești prieteni nedespărțiți care reușesc, aproape din nimic, să-și facă o sărbătoare de neuitat.

Rating: 5/5

carte o amintire de craciun a christmas memory truman capote

O poveste emoționantă

Am auzit de foarte multe ori discuții despre O amintire de Crăciun de Truman Capote, însă nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce este această carte. În preajma sărbătorilor de iarnă am avut ocazia să o lecturez într-o ediție bilingvă pe care Editura Arthur a propus-o pentru toți copiii care ar trebui să descopere o poveste emoționantă.

Personajele noastre principale sunt un băiețel și prietena sa cea mai bună, o bătrânică care este o verișoară distantă. Cei doi sunt extrem de săraci și locuiesc împreună cu niște rude care nu îi au la suflet mai deloc, tratându-i într-un mod inuman.

Cei doi prieteni au alături un câine mic pe nume Queenie iar viața lor se învârte în jurul lucrurilor mărunte și frumoase. De-a lungul fiecărui an aceștia încearcă diverse metode pentru a câștiga câțiva bănuți din care mai apoi să își cumpere cadouri de Crăciun sau zile de naștere.

carte o amintire de craciun a christmas memory truman capote

Banii nu te fac bogat

Sărăcia în care trăiesc băiatul și bătrâna nu îi fac să se simtă inferiori, dar ei au cu siguranță o dorință de a-și putea oferi unul altuia un trai mai bun.

Scrisă cu o emoție aparte, O amintire de Crăciun este o poveste de viață care ne învață cât de importante sunt legăturile între oameni în momentele grele pe care destinul ți le pune în cale. Cele două persoanje, asemenea unor zmeie rătăcite se regăsesc și vor rămâne mereu aproape, firul destinului lor fiind unit.

Finalul cărții a fost unul trist, cartea devenind instant una dintre acelea care te atinge la suflet și te face să suspini în liniște cu gândul la bunătatea pe care o oferă unele persoane în ciuda traiului lor.

Această carte este în ediție bilingvă așa că vă puteți exersa engleza și veți descoperi și cum scrie în original autorul Truman Capote pe care l-am cunoscut și eu cu această ocazie. Trebuie să recunosc că mă descurc bine cu engleza, dar această carte a părut un pic greoaie pe alocuri, fapt pentru care am citit-o lent și cu atenție (am descoperit și multe cuvinte noi de care nu aveam habar).

Cu toate că a trecut demult Crăciunul, puteți citi această carte emoționantă în orice zi, mesajul fiind același pentru cititor. Vă invit să descoperiți și voi cât de frumoasă poate fi o poveste care s-a născut din simplitate, bunătate și sărăcie.

Citate:

“După masa de seară ne retragem într-un colț îndepărtat al casei, în camera noastră, unde prietena mea se culcă într-un pat de fier vopsit în roz, culoarea ei preferată. Patul e acoperit cu un macat pestriț. Cuprinși de sentimentul plăcut al complicității, scoatem pe furiș punguța de mărgele din ascunzătoarea secretă și o deșertăm pe cuvertura bălțată. Dolari în bancnote, strânși sul și verzi ca bocancii din luna mai, monede întunecate de cincizeci de cenți, destul de grele ca să țină închiși ochii unui mort, monede frumoase de zece cenți, cele mai vesele și singurele care zornăie cu adevărat, monede de cinci și de douăzeci și cinci de cenți, lustruite de timp ca pietricelele din pârâu, dar mai ales o grămadă respingătoare de monede de un cent, răspândind un miros amar.[…]” (p.14)

“Dimineața. Chiciura înghețată poleiește iarba. Soarele, rotund ca o portocală și portocaliu ca luna în nopțile de caniculă, se leagănă la orizont și topește chiciura pădurilor argintate de iarnă. Se aude țipătul unui curcan sălbatic. Un purcel sălbăticit grohăie prin tufișuri. În curând, la marginea unui râuleț iute și adânc până la genunchi, suntem nevoiți să abandonăm căruciorul. Queenie trece prima pârâul și înoată spre malul celălalt, lătrând în semn de protest împotriva curentului iute și a apei reci, prevestitoare de pneumonii. O urmăm ținând deasupra capului încălțările și echipamentul (o secure și un sac de pânză groasă). Încă un kilometru. Înfruntăm ghimpii care se răzbună nemilos pe noi, plantele agățătoare și scaieții ce se prind de hainele noastre, acele de pin ruginite, împestrițate cu ciuperci strălucitoare și pene lepădate de păsări. Ici și colo o sclipire, o bătaie din aripi, o izbucnire de triluri ne reamintesc că nu toate păsările au zburat spre sud.[…]” (p.28)

“The wind is blowing, and nothing will do till we’ve run to a pasture below the house where Queenie has scooted to bury her bone (and where, a winter hence, Queenie will be burried, too). There, plunging through the healthy waist-high grass, we unreel our kites, feel them twitching at the string like sky fish as they swim into the wind. Satisfied, sun-warmed, we sprawl in the grass and peel Satsumas and watch our kites cavort. Soon I forget the socks and hand-me-down sweater. I’m as happy as if we’d already won the fifty-thousand-dollar Grand Prize in the coffee-naming contest.” (p.40)

2017-09-08T19:48:59+00:00

Leave A Comment