Recenzie: Întâlnire cu dragonul de Sergiu Someșan

Gen: Ficțiune, Fantasty
Format: Paperback
Număr de pagini: 157
Data apariției: decembrie 2015 la editura Etnous
Goodreads

Sinopsis:
O carte care include 15 povestiri (ficțiune, fantastice):
Întâlnire cu dragonul
Tigrul și privighetoarea
Căpcăunul și nimfomana
Draga mea Clara
Pofta președintelui
O moarte politicoasă
Puteți să-mi spuneți Dumnezeu
Făuritorul de vise
Trebuie să zbang tung bung
Ultimul reportaj
Mica mea contribuție la sfârșitul lumii
Mâna care scrie cartea
Tocăniță de înger cu smântână
Planeta ieftină
Eu sunt Gică

Rating: 3/5

La finalul anului 2015 am avut parte de un Secret Santa la care nu mă așteptam. Autorul Sergiu Someșan mi-a trimis un pachet în care se afla o carte în care acesta inclusese o surpriză foarte frumoasă. Printre primele pagini am descoperit autograful autorului, alături de o dedicație specială pentru mine, dar și o poză cu mine! A fost o surpriză foarte frumoasă la care nu mă așteptam, și la care nu m-aș fi gândit, așa că doresc să îi mulțumesc încă o dată autorului!! 🙂

Cum am devenit deja obișnuită de o parte din cărțile lui Sergiu Someșan, și Întâlnire cu dragonul este o lectură care cuprinde mai multe povestiri (15, dacă le-am numărat eu bine) de ficțiune, și cu tente fantastice.

Cartea se citește destul de repede, sau cel puțin așa mi s-a părut mie, și este interesant când poți trece de la o povestire la alta, de la un subiect la altul, făcându-te curios de ceea ce urmează.

Nu am reușit să mă mulez de foarte multe dintre povestiri, însă m-am bucurat de ele și, ca de obicei, am regăsit o serie de paragrafe care m-au amuzat.

Prima povestire poartă numele cărții: Întâlnire cu dragonul. În această povestire am regăsit elemente SF/fantastice, a fost și un moment care m-a amuzat (lucru la care nu mă așteptam). Am considerat interesantă combinația realizată de autor și ideea povestirii. Sacrificarea fecioarelor cu un scop nu a fost un aspect nou întâlnit pentru o lectură, dar mi-a plăcut cum Sergiu Someșan a inclus și un umanoid în centrul acțiunii, umanoid care aducea destul de mult cu un om real.

Tigrul și privighetoarea, cea de a doua povestire din carte, mi s-a părut destul de interesantă și chiar mi-a plăcut. Protagonistul, Anton Vlădăreanu, descoperă într-un mod neașteptat că deține o putere specială de care nu avea habar: vindecarea unor persoane bolnave sau rănite, prin simpla atingere a acestora. Însă el va afla că această putere vine cu un cost, un cost mult prea mare pentru orice persoană.

Povestirea cu numărul 3, Căpcăunul și nimfomana, a fost amuzantă pe alocuri. Personajul principal are și el o putere neobișnuită: îi visează pe oamenii care îl supără, iar aceștia mor. Rezolvarea problemei ar fi aceea de a-și elimina visele, iar modul în care o face este destul de amuzant.

Dacă sunteți curioși și de restul povestirilor, vă invit să citiți și voi cartea dacă aveți ocazia. Eu v-am vorbit nițel de acele povestiri care mi-au atras atenția cel mai mult. Autorul zicea că există posibilitatea ca în primăvară să mai publice un tiraj pentru această carte, având tot așa, dedicațiile speciale și pozele cititorilor printate. 😀


Citate:

“M-a lăsat apoi în pace toată noaptea, deși nu cred că a dormit prea mult, pentru că s-a tot foit. Prin circuitele mele, pe care le-aș fi echivalat cu un creier dacă aș fi fost om, îmi treceau în astfel de clipe tot felul de gânduri. Sau poate erau numai diferențele de potențial care nu reușeau să se echilibreze în cadrul softului pe care-l aveam implementat. Eram dotat cu circuite de autoperfecționare, adaptare și învățare, dar la ce-mi foloseau atâta vreme cât aveam, în loc de carne, tablă de oțel?” (p.4)

“Avu un zâmbet pierit și întrebă:
– Deci așa se sfârșește totul? Cu o întrebare?
Femeia de lângă el ridică zâmbind din umeri.
– Sau cu un răspuns, ricană ea.” (p.84)

“M-am oprit abia în clipa în care mi-am dat seama că citeam parcă din vechea Biblie pentru copii. Și-am avut o senzație neplăcută că mai citea cineva alături de mine din memoria mea, care devenise oarecum ca un fel de bibliotecă publică. Am încercat să trântesc ușa bibliotecii, dar se pare că era deja prea târziu. Foșnind ușor dinspre dealurile roșcate din jur, cobora spre mine un covor mătăsos de iarbă de-un verde incredibil. Din loc în loc, flori multicolore spărgeau monotonia verde a ierbii și câțiva pomi au apărut de nicăieri. Unii păreau a fi smochini, dar mai erau și alții pe care nu-i puteam recunoaște, deși toți păreau încărcați de roade. Un stol de păsări de toate mărimile a apărut de după dealuri și s-a instalat jumătate în pomi, jumătate pe resturile sfărâmate ale navetei, iar stelele dispărură și, pe un cer incredibil de albastr, un soare de-un galben pal prinse a străluci vesel. Am încerat să-mi închid mintea ca să nu mi se poată citi și restul pentru că acum îmi era clar că halucinațiile mele luaseră forma imaginii pe care mi-o formasem eu în copilărie despre Rai.” (p.93-94)

Îi mulțumesc autorului Sergiu Somașan pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

2017-09-08T20:06:17+00:00

Leave A Comment