Recenzie: Răspântia gândurilor (Basmania #1) de Valentin Nicolau

Gen: Carte ilustrată, Pentru copii, Basme
Format: Hardback
Număr de pagini: 128
Format: 210 x 297 mm
Data apariției: 17 noiembrie 2014 la editura Nemira
Goodreads

Sinopsis:
În Marea Sala a Iluziilor, pe Tronul Închipuirii, împăratul Băsmuitorul Cel Cumplit fantasma basmele destinate oamenilor. Când istoriile se coceau, albimuzele culegeau nectarul povestii, pe care-l depuneau apoi în fagurii imaginației din mințile oamenilor. Numai că de ceva timp cei de pe Pamant nu mai doreau povești… Iar lumea basmului există doar în măsura în care pământenii cred în ea. Și, cum e bine știut, „precum în Basme, așa și pe Pamant“, dacă lumea basmelor va disparea, atunci și lumea oamenilor se va sfarși. Asta era problema împăratului: cum să-i facă pe oameni să-și recapete credința în basme și în eroii lor.

inchis in Turnul Prapastie, Neica-Nimeni, Basmasul Fara-de-Poveste, va primi cea mai grea misiune din istoria lumii: sa se lupte cu fortele intunericului, sa salveze Basmania.
inceputul Marii Aventuri…

Rating: 4/5

În ton cu atmosfera plăcută a iernii care se cam ascunde, am zis să lecturez Răspântia gândurilor de Valentin Nicolau, apărută anul trecut la Editura Nemira. Această carte este prima din seria Basmania, și pot spune că a fost o lectură frumoasă.

Autorul ne invită într-o lume fascinantă a basmului, unde vom descoperi o serie de personaje care ne vor încânta prin personalitatea și numele lor amuzante: Aeiou, Aquarela, Bosumflarea Sa, Punct și Virgulă, Harababură, Contesa Brambura, Cavalerul Alandala, etc. Pentru o mai ușoară urmărire a numărului destul de mare al personajelor, la finalul cărții avem și un Dicționar de personaje ilustrat care ne ajută să știm exact cine este cine.

Personajele sunt mai toate hazlii, și ușor de identificat pe parcurs datorită numelor lor care m-au amuzat. La Palatul Imperial din Vis, împăratul Băsmuitorul Cel Cumplit începe să își facă griji pentru că oamenii se opresc din a visa și nu mai cred în basme. Totul ar putea duce la Sfârșitul basmelor și al personajelor de basm.

Nu vă voi oferi spoilere dar pot să vă spun că printre personajele mele preferate s-au numărat Aeiou, băiatul cu părul încâlcit din fraze și Aquarella de asemenea. 🙂 Balena plutitoare din cer mi s-a părut extrem de faină și mi-am imaginat-o înotând pe cerul senin. Fiecare personaj are un farmec aparte și a fost plăcut să pot să mă delectez cu imaginația autorului.

Capitolele destul de scurte, de jumătate de pagină, o pagină, sau un pic mai mari, au fiecare în centru câte un mic subiect, legătura între ele făcându-se natural. Nu au fost chiar pe placul meu capitolele mult prea scurte care întrerupeau parcă obișnuința mea cu personajele prezente la acțiune. Capitolele pot fi citite cu întrerupere, fiind o carte potrivită pentru cei care doresc să citească ceva înainte de culcare.

Cu toate că este o carte cu elemente de basm, la fel ca și la O istorie secretă a Țării Vampirilor, povestea în sine mi s-a părut nițel greoi de asimilat iar numărul mare de personaje poate fi copleșitor dacă nu reușești să ții pasul. Să nu vă speriați, căci nu este nimic de speriat. Consider doar că, citită fără pauze, nu veți reuși să rețineți îndeajuns de multe detalii pe cât v-ați dori.

Cu excepția ilustrațiilor din dicționarul de personaje, restul ilustrațiilor realizate de Tudor Popa ocupă pagini întregi, făcându-ne să apreciem talentul ilustratorului care a reușit să învie povestea lui Valentin Nicolau.

Aspectul cărții mi-a plăcut foarte mult, dându-i cititorului ocazia să se afunde mai bine în lumea Basmaniei. Am fost un pic atentă însă cu legătoria cărții, întrucât mi-a dat senzația că este nițel șubredă, sau cel puțin așa a fost la cartea mea.

Ca o concluzie, vă recomand cu mare drag această carte dacă sunteti iubitori de povești sau basme românești. Veți avea parte de niște personaje fantastice care să vă însoțească și să vă facă să zâmbiți. Vă va încânta cu siguranță. ^_^



Citate:

“Pajul Aeiou era un băiat parcă din hârtie, cu privirea de cerneală, iar firele de păr îi sunt fraze lungi din cuvinte de cărbune, dar care nu se pot citi, căci părul lui e mereu vâlvoi și încâlcit. Era oricând gata să facă din înșiruiri de sunete fără înțeles cuvinte și propoziții cu sens. Când Aeiou se bucura, fuioare de litere se ridicau în aer, dând văzduhului rostul înaltului și glas vântului.” (p.9)

“Amintindu-și toate acestea, necunoscutul învăluit în întuneric privi destins prin mica fereastră din zidul Turnului ce lumina sumar culoarul din fața celulelor. Văzu o balenă imensă plutind printre nori. Zâmbi ca un copil. Din când în când, cetaceul dădea din coadă și arunca coloane de apă spre zenit, dar, ciudat, nu se auzea deloc sunetul puternic, ca de tunet, ce ar fi trebuit să însoțească tromba de apă. Se auzeau în schimb râsete și glasuri vesele venind dinspre grădinile Palatului Imperial și personajul ascuns în umbră înțelese că pajii se jucau fără griji, spre deosebire de el, care își făcea, peste măsură – poate doar împăratul să-l întreacă în frământări.” (p.20-21)

“Aeiou și Aquarela reușeau întotdeauna să se oprească primii din accesul de sughiț, așa că imediat după plecarea intempestivă a împăratului și a micii sale suite au ieșit în grădinile palatului, alergând printre straturile de flori și roiurile de fluturi, râzând și cântând sub soarele cald al Basmaniei. Au privit pe cer la peștele mare ce continua să dea din coadă și să arunce jeturi înalte de apă sărată, aproape într-un mod mecanic. Din mișcările la indigo pe care balena le făcea și din faptul că nimic din atitudinea ei nu dădea semne că ar avea o voință proprie, Aquarela a tras concluzia că nu ghicise cuvântul ascuns de Aeiou. S-a rugat de el să i-l spună, dar Aeiou, încăpățânat, n-a vrut în ruptul capului să-l destăinuie și a continuat să râdă întruna, încercând să ascundă tristețea ce-l cuprindea de fiecare dată când Aquarela nu deslușea ce ascundea el.” (p.58-59)

“Îți dau ție inelul ăsta, să te ajute să-ți aduci aminte și să te împiedice să uiți. Memoria e ca o rană. N-o lăsa să se vindece ușor că nu va face cicatrice.” (p.78)

Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

2017-09-08T20:06:33+00:00

Leave A Comment