Recenzie: Carte de magie de Sergiu Somesan

Gen: Fantasy, Ficțiune
Format: Paperback
Număr de pagini: 136
Format: 16 x 54 x 84 mm
Apărută în 2005 la editura Vremea
Goodreads

Sinopsis:
“…prezentul volum este menit sa ne dea fiori si sa ne poarte printre faliile în realitate care constituie lumea fantasticului. Ghid ne este însusi autorul, care foloseste în mod curent naratiunea la persoana întâi […] De fapt, Sergiu Somesan se joaca de-a fantasticul. El e un realist ce ne plimba masca insolitului prin fata ochilor, realizând un splendid spectacol de lumini si umbre.” (Györfi-Deák György)

Rating: 3.5 – 4/5

Carte de magie de Sergiu Someșan este o carte alcătuită din 16 povestiri care nu au legătură una cu alta. În câteva dintre ele există elementa mai fantastice iar altele par rupte din viața de zi cu zi însă chiar dacă par simple, multe dintre ele conțin niște aspecte care le fac să iasă în evidență.

Povestirile mele preferate sunt: Carte de magie, Tăietorul de lemne și Tramvaiul.

Carte de magie este o povestire care îmbină elemente din viața normală a unui redactor de la o revistă de popularizare a științei, cu cele fantastice. Protagonistul descoperă o carte veche, deosebită, într-un anticariat. Decis să o folosească pentru studiile sale, el o cumpără și va fi surprins să vadă cum această carte îl duce către destinul lui, întâlnirea cu o tânără care practică artele magiei nefiind nici ea întâmplătoare. Mi-a plăcut și finalul povestirii, unul care se întâmplă undeva în viitor. Am observat că o serie de povestiri din această carte au un final asemănător și mi s-a părut interesant să regăsesc personajele undeva în viitor.

Tăietorul de lemne mi s-a părut o povestire foarte frumoasă și chiar mi-a dat senzația unu mic basm. Omul care tăia lemnele oamenilor aflați la nevoie m-a impresionat prin dăruirea lui spre a face bine fără a cere nimic la schimb. Mai interesant a fost faptul că în orice gospodărie intra pentru a tăia lemnele, se întâmplau numai minuni. Am avut parte și de prezența unui personaj negativ însă după cum se întâmplă și în basme, și aici am avut parte de un final fericit.

Tramvaiul mi s-a părut o povestire simplă dar și interesantă și chiar amuzantă într-o manieră mai sarcastică aș putea zice. Protagonistul, un cetățean simplu, își citește ziarul ca de fiecare dată. Întrucât traversează strada printr-un loc nepermis, el este acostat de poliție însă aceștia nu au dovezile necesare pentru a-l amenda. Cetățeanul inventează un motiv pentru care se află în locul unde e găsit de polițisți și anume așteptarea unui tramvai care însă nu vine. Situația se schimbă extrem de repede când protagonistul îmbârligă acțiunea și mai mult dar finalul povestirii mi s-a părut amuzant, triumfător și chiar neașteptat!

Dacă vă plac cărțile cu povestiri scurte care să vă însoțească pe drum când nu aveți ce face, vă recomand această carticică care este destul de subțire și extrem de ușor de transportat. 🙂 Nu mi s-a părut extraordinară cartea dar unele povestiri mi-au plăcut destul de mult, pe altele le-am considerat bizare și interesante (Pescărușul) iar altele nu m-au impresionat în mod special. Cred că dintre cele 16 povestiri, câteva vor fi pe gustul fiecărui cititor.

Citate:

“Și uneori, în câte o vară la fel de călduroasă ca aceea în care ne-am cunoscut, când stau la măsuța unde am băut prima cafea împreună, urmărind-o din ochi cum îi dădăcește pe cei doi copii ai noștri și mă gândesc mai mult la toată povestea asta, singura mea mare nelămurire este: cine a fost netotul care a dat grămada de bani pe cele două timbre?” (p.20) – Carte de Magie

“Ca într-un ritual ciudat, spre toamnă, fiecare gospodărie din mica așezare de munte pregătea o grămadă de lemne cât să poată tăia el într-o zi. Nu lua niciodată plată, dar mânca alături de familie, iar noaptea nu dormea în casă, ci, învelindu-se cu sumanul gros, își făcea culcuș în grajd lângă animale, care îl primeau fornăind bucuroase în mijlocul lor.” (p.21) – Tăietorul de lemne

“Se făcuse aproape trei după-amiază când regretul că intrasem într-o asemenea încurcătură devenise atât de puternic, încât mă gândeam foarte serios să dea dracului totul, să mă duc la polițiști, să le plătesc amenda și să fug acasă, unde mă așteptau un fotoliu comod și o cafea de multă vreme răcită. Am închis umbrela și am așezat-o lângă mine pregătit să cedez, când deodată tumultul mulțimii a încetat. S-a lăsat o clipă de liniște ca la începutul lumii și nimeni nu părea să știe de ce. Toate capetele s-au întors spre capătul străzii și, abia când elicopterul se repezi într-un picaj periculos într-acolo, am știut că ceva se întâmplase sau că urma să se întâmple.” (p.133) – Tramvaiul

Îi mulțumesc autorului Sergiu Somașan pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

2017-09-08T20:07:16+00:00

Leave A Comment