Recenzie: Cei 100 de Kass Morgan

Gen: Young Adult, Distopie, Science Fiction
Denumire Serie: Cei 100 (The Hundred)
Format: Paperback
Număr de pagini: 272
Format: 130 x 200 mm
Traducător: Dorina Tătăran
Apărută pe 28 Aprilie 2015 la editura Nemira
Goodreads

Sinopsis:
După un război nuclear devastator, omenirea trăiește în nave spațiale, departe de suprafața radioactivă a Pământului. 100 de adolescenți delincvenți sunt trimiși într-o misiune periculoasă: trebuie să recolonizeze planeta. Ar putea fi a doua șansă la viață sau… o misiune sinucigașă.

Clarke a fost arestată pentru trădare și e bântuită de propriul trecut. Wells vine pe Pământ pentru fata pe care o iubește, dar oare ea îl va ierta? Bellamy vrea să-și apere sora. Glass a ajuns iar pe navă, dar acolo viața e la fel de periculoasă ca pe Pământ.

Cei 100 trebuie să lupte pentru viață într-un ținut sălbatic. Nu era în plan să fie eroi, dar s-ar putea să fie ultima speranță a omenirii.

Rating: 4/5

Cei 100 de Kass Morgan este o carte science fiction apărută relativ recent la editura Nemira. Când am primit această carte spre recenzare nu știam mai nimic despre ea cu excepția faptului că există și un serial care se bazează pe seria Cei 100.

Lectura a fost total diferită față de ce mă așteptam eu (nu în sensul rău) și chiar m-am trezit că nu puteam lăsa cartea din mână, fiind curioasă care este povestea fiecărui personaj în parte și cum aveau toți să supraviețuiască pe Pământ, locul care pentru ei părea ca o poveste.

Un minus al acestei cărți ar putea fi dat de faptul că nu aflăm îndeajuns de multe detalii despre cataclismul petrecut cu mult timp în urmă pe Pământ sau despre alte lucruri ce țin de supraviețuirea celor care locuiesc în nave spațiale. Nu se insistă îndeajuns de mult pe partea SF din câte am sesizat, accentul căzând mai mult pe poveștile personajelor sau pe relațiile dintre ele.

Fiecare capitol este povestit din perspectiva unui personaj (Clarke, Bellamy, Wells sau Glass), fiindu-ne prezentată situația din prezent dar și informații din trecutul fiecăruia, lucru ce ne ajută să înțelegem mai bine greutățile la care au fost supuși.

Cred că personajul meu preferat este Bellamy (trecând peste faptul că este băiat și mi se scurg ochii după el!) deoarece m-a impresionat prin dragostea sa pentru sora lui Octavia, și prin sacrificiile făcute pentru a fi alături de ea. Mi-a plăcut cum trăia și simțea pentru prima dată lucrurile nou descoperite pe Pământ dar și faptul că este o persoană cu scopuri bune, în ciuda primei impresii pe care mi-o lăsase.

Wells este un alt personaj care a făcut sacrificii și a ajuns pe Pământ pentru a fi alături de persoana iubită dar nu prea m-am simțit apropiată de el, dat fiind și faptul că el a încălcat promisiunea pe care i-o făcuse lui Clarke. La fel ca și Wells, nici Glass nu m-a impresionat, chiar dacă ea a avut nespus de multe greutăți de înfruntat de una singura pentru persoana iubită. Regulile stricte din spațiu au fost crâncene și pentru ea, ca și pentru mulți alții.

Octavia este surioara mică și neajutorată a lui Bell, care are secrete până și față de fratele lui, secrete care o fac să facă niște lucruri care îi pun pericol pe toți cei ajunși pe Pământ.

Clarke, probabil considerată protagonista cărții într-un fel sau altul, suferă în fiecare clipă din cauza pierderii tatălui său însă reușește să fie o parte importantă a grupului de adolescenți care se chinuie să supraviețuiască, cunoștințele ei medicale fiind de ajutor. Din punctul de vedere al relațiilor sentimentale, Clarke este cu siguranță confuză (și la fel mă simt și eu!) fapt pentru care aceasta oscilează între Wells și Bell.

Un lucru interesant care mi-a plăcut este faptul că acțiunea este prezentată din punctul a trei adolescenți aflați pe Pământ însă, cea de-a patra voce a acestei cărți, Glass, este cea care ne ține cel mai aproape de viața din spațiu, ea fiind rămasă pe nava spațială.

Mie mi-a plăcut destul de mult această carte, în ciuda faptului că se pune mai mult accent pe romantism decât pe încercarea de supraviețuire pe Pământul care era considerat ca fiind un loc unde viața nu se poate desfășura. Sper ca în următoarele două cărți din serie să aflu mai multe despre ce a însemnat războiul nuclear de pe Pământ dar și despre viața din navele spațiale. Sunt curioasă cum și dacă vor supraviețui personajele ajunse pe Terra, și care vor fi greutățile prin care vor mai trece!

P.S.: Mi-a plăcut mult momentul când anumite personaje descoperă fluturii!
P.S.2: Imediat după ce am terminat de citit cartea, nerăbdătoare fiind, m-am apucat și de serialul The 100. Are destul de multe elemente, personaje, întâmplări care diferă față de carte dar mie mi se pare destul de interesant și îmi plac mult și actorii aleși (pledez ca vinovată pentru că îmi plac Bell și Jasper!)

Voi ați citit această carte sau doriți să o faceți? Chiar dacă ați văzut serialul, eu zic să citiți și cartea pentru că nu sunt la fel! 😀

Citate:

“- Baftă, fiule! zise bătrânul pe tonul lui tăios bine cunoscut. Dacă cineva poate transforma această misiune în succes, acela ești tu.
Întinse brațul, să ia mâna lui Wells, dar apoi îl lăsă să cadă, când își dădu seama de greșeală. Mâinile singurului său copil erau legate la spate.” (p.22)

“Wells îi ignoră și privi în sus, spre întinderea fără sfârșit a cerului albastru. Chiar era uimitor. Cu toate că văzuse fotografii, nu își imaginase că avea o culoare atât de vie. Era ciudat să își închipuie un acoperiș albastru – făcut din nimic mai substanțial decât cristale de azot și lumină reflectată – îl despărțea de marea de stele și de singura lume pe care o știa.” (p.52)

“Ceva la care amândoi visaseră, se corectă el. Se întoarse, incapabil să mai privească cerul, în timp ce durerea din pieptul lui se transforma în ceva dens și ascuțit. Este primul apus la care omenirea asista în ultimele trei secole, iar el îl privea singur.” (p.62)

“Apoi, începu să cadă ceva. Picături de lichid veneau în cascadă și cădeau pe pielea lui, pe păr și pe haine. Ploaie, își dădu seama Bellamy, ploaie adevărată. Își îndreptă privirea spre cer și, pentru o clipă, uimirea lui alungă tot – furia pe Graham, pe Wells și pe Clarke, îngrijorarea pentru sora lui, țipetele copiilor proști, care nu știau că ploaia nu făcea rău. Închise ochii, lăsând apa să spele mizeria și transpirația de pe fața lui.” (p.194)

Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

2017-09-08T20:08:12+00:00

Leave A Comment