Recenzie: Vei fi acolo de Guillaume Musso

Gen: Ficțiune, Călătorie în timp, Romance, Mister
Format: Paperback
Număr de pagini: 288
Format: x mm
Apărută în 2010 la editura Allfa
Goodreads

Sinopsis:
Romanul Vei fi acolo? încearcă să răspundă la o întrebare pe care ne-am pus-o, fără îndoială, de multe ori: dacă ne-am putea întoarce în timp, am avea curajul să facem alegerile opuse? Ne-am putea asuma riscul deturnării propriului destin?

Elliott este un chirurg de succes din San Francisco, în vârstă de şaizeci de ani, a cărui viaţă se învârte în jurul fiicei lui, Angie. Dar Elliott nu-şi poate găsi pacea sufletească, pentru că Ilena, femeia de care s-a îndrăgostit nebuneşte cândva, a murit în urmă cu treizeci de ani.

Aflat în Cambodgia, într-o misiune umanitară, este întrebat de un bătrân localnic: „Dacă ţi s-ar putea împlini o singură dorinţă, care ar fi aceea?” Pentru Elliott, răspunsul nu poate fi decât unul singur: să dea timpul înapoi, pentru a împiedica moartea Ilenei. Însă ceea ce omite Elliott este faptul că orice călătorie în timp funcționează pe principiul dominoului: orice schimbare, oricât de mică, poate declanșa un tsunami al trecutului, care să măture singurele certitudini din prezent.

La fel ca Marc Levy, Guillaume Musso vorbește simplu și firesc despre lucruri capitale, însă este și un mare maestru al suspansului – Vei fi acolo este un trepidant thriller emoțional.
,,Un tânăr scriitor care a marcat profund lumea literară – și încă nu și-a spus cuvântul. Fiți cu ochii pe el!” Gala
,,Guillaume Musso transformă suspansul în artă literară.” Marie Claire
,,Un roman care ar putea candida la Premiul Romantism Fără Clișee.” Freundin

Rating: 5/5

Când vine vorba de cărți care să mă impresioneze în vreun fel, pot spune că de la o vreme devine din ce în ce mai greu să fiu mișcată de scriitura autorilor. Recent am citit o carte lejeră care mi-a plăcut mult și m-a ajutat să mă destind (Tuturor băieților pe care i-am iubit de Jenny Han) și m-am bucurat mai apoi de Vei fi acolo de Guillaume Musso care m-a surprins în mod plăcut (cu toate că nu mă așteptam câtuși de puțin să o facă!).

Povestea chirurgului care își pierde persoana iubită și reușește într-un mod ciudat și misterios să călătorească în timp pentru a schimba ceva nu mi s-a părut la început intrigantă în vreun mod. Pe parcursul derulării acțiunii domnul Musso a reușit să îmi capteze atenția și chiar să mă facă să văd cartea cu alți ochi.

Faptul că personajul principal are posibilitatea de a acționa asupra deciziilor din trecut este un lucru pe care multe persoane ar dori să îl facă, însă oare este îndeajuns pentru a ne repara greșelile? Prin luarea altor decizii în trecut oare am putea deveni oameni mai buni cu o viață mai fericită? Sau oare am risca să pierdem multe dintre lucrurile dragi pe care le avem în prezent? 🙂 Practic, aceste întrebări nu pot avea un singur răspuns pentru că în viața aceasta există atât de multe direcții ale vieții noastre în funcție de toate deciziile (fie mici sau mari) pe care le luăm zi de zi.

Vă recomand această carte în cazul în care nu ați citit-o deja! Dacă ați apucat să o lecturați, aștept părerea voastră. Mai am pe listă Fata de hârtie de același autor, și am o presimțire că îmi va plăcea și aceasta.

Între timp, vă invit să îl priviți pe Totoro cum se bucura din privire pentru că reușise să miroasă iarba proaspătă și muscarii care ieșiseră timid printre firele de verdeață. 🙂 Nu i-a ajuns plimbarea prin iarbă (care s-a dovedit a fi și udă de la ploaie!) așa că s-a decis să se urce și prin arbuștii înfloriți ca să inspecteze terenul și de la înălțime.

Citate:

“- Vrea un copil, răspunse el, căzut pe gânduri.
Fața lui Matt se lumină deodată:
– Extraordinar, pot să-i fiu eu naș?
– Nu vreau copii, Matt.
– A! Pot să știu și de ce?
– Știi foarte bine: lumea în care trăim a devenit prea periculoasă, prea imprevizibilă…” (p.38)

“Era o fire destul de pudică, iar vorbele de dragoste nu erau punctul ei forte. Dar atunci când iubești nu e nevoie să ții cuvântări: e evident, se simte, pur și simplu se simte.” (p.47)

“Ridică la rândul ei ochii spre cer: duse de vânt, baloanele se îndepărtau într-o direcție necunoscută.
– Dacă era dragostea ta, a luat-o vântul.
El clătină din cap.
– Dragostea n-o ia vântul așa.
– Dar trebuie avut grijă de ea, nu e niciodată bătută în cuie.” (p.124)

“- Elliot, când o să fii părinte o să mă înțelegi: nu-ți poți abandona copilul, nici măcar ca s-o salvezi pe femeia iubită…” (p.160)

2017-09-08T20:08:27+00:00

Leave A Comment