Recenzie: Octopussy de Cristina Boncea

Gen: Roman, Ficțiune
Format: broșată
Colecție: Radical din 7
Număr de pagini: 192
Format: 13 x 20 cm
Apărută în martie 2015 la editura Herg Benet
Goodreads   //   Website

Sinopsis:
Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

Rating: 2,5-3/5

Cred că mulți dintre voi ați auzit de Cristina Boncea, tânără autoare recent lansată la editura Herg Benet dar și booktuberiță ce are, desigur, o pasiune pentru lectură. 😀

Atunci când aceasta a propus să îmi ofere romanul ei pentru a-l citi, am fost puțin sceptică întrucât nu știam dacă îmi va plăcea sau nu. Deoarece îmi place să lecturez cărți diverse și să abordez stiluri variate am zis să îi accept propunerea ajutând-o în același timp și pe ea ca autor. 😀 Această carte are să fie dezbătută foarte curând în cadrul Cartepidemiei, unde alături de Irina, Adi, Adela și Diana vom încerca să ne exprimăm gândurile cu privire la Octopussy.

În primul rând doresc să menționez că această lectură nu este recomandată persoanelor sub 16/18 ani întrucât conține scene ce nu sunt pentru oricine.

Îmi este destul de greu să fac o recenzie a acestei cărți. Nota pe care i-am acordat-o este destul de micuță și totul nu se datorează musai scenelor din carte care mie personal nu mi-au plăcut, ci mai degrabă faptului pentru că nu am fost impresionată de carte.

Boala pe care autoarea a abordat-o în cadrul paginilor mi s-a părut un lucru demn de apreciat întrucât nu mulți ar avea acest curaj însă nu cred că subiectul a fost dezvoltat îndeajuns de bine cât să îmi transmită ceva.

Personajele nu mi se par îndeajuns de conturate pentru a putea face o legătură cu cititorul (chiar dacă este o carte de dimensiuni reduse, conexiunea cu cititorul ar fi putut fi mai puternică).

Stilul autoarei nu m-a deranjat însă nici nu s-a apropiat de sufletul meu; propozițiile scurte nu cred că sunt problema (există cărți cu propoziții scurte care pot transmite multe) dar nici nu le-am considerat un avantaj pentru această carte.

Cu toate punctele negative pe care le-am menționat anterior cred că această carte este posibil să prindă la o parte din publicul tânăr întrucât este o lectură lejeră, care poate fi terminată într-un timp scurt. Până în momentul de față cartea este destul de controversată, având atât note mari cât și mici.

Printr-o comparație făcută cu toate cărțile citite la viața mea, noul adus de Cristina Boncea în Octopussy nu a fost suficient pentru a obține o notă mare de la mine. Consider că autoarea ar fi putut să lucreze mai mult la conturarea mesajului pe care a dorit să îl transmită cititorilor și poate că pe viitor va face o treabă mult mai bună.

Citate:

“Hyena nu-și dorește nimic mai mult decât să plece văzând cu ochii și să o tragă și pe sora ei de acolo, din mâinile acelui bădăran obsedat. Era imposibil ca Becks să nu-și dea seama de scopurile unchiului Phil. Și totuși, dacă-și dădea seama, de ce îi zâmbea în continuare, copleșindu-l cu mulțumiri?” (p.41)

“Becks crede și ea că știe, dar nu e sigură. Nu e sigură dacă ce-și amintește e real sau doar ce vrea ea să vadă. Un copil identic ei. Care a fost trimis în altă parte pe nedrept. Dar nu-și poate judeca părinții, tocmai din acest motiv. Nu știe adevărul.” (p.111)

“Poate că suntem cu toții un pic nebuni. Ăsta a fost primul gând al lui Philip după ce s-a trezit dimineața. A visat ceva legat de asta, dar nu-și mai aducea aminte. Își imagina cum ar fi dacă familia Sugar ar fi doar în mintea lui. Dacă nu ar fi avut niciodată un frate.” (p.183)

Această carte mi-a fost oferită de autoare pentru discuția live din cadrul Cartepidemia în schimbul părerii sincere din partea mea și a celor 4 colegi de booktubăreală (Irina, Adi, Diana și Adela).

2017-09-08T20:09:05+00:00

Leave A Comment