Când mă uit la cer şi la mare, mereu încerc să aud ceea ce ele şoptesc. Uneori ambele sunt fioroase, având atât de multe de spus şi de expus. Dar câteodată ele sunt atât de liniştite şi calme încât îţi fac inima să se topească şi să bată mai tare în timp ce le priveşti culorile vaste şi primeşti sentimentele lor. Sunt acele câteva momente când sesizezi liniştea unui lucru, sentimentul unei tăceri minunate şi aerul proaspăt care deschide ceva de mult uitat din mintea ta. Nu uita niciodată să îţi închizi ochii şi să asculţi, să inspiri aerul şi să îmbrăţişezi sentimentele mici şi minunate ce te înconjoară.
When I look at the sky and the sea I always try to hear what they are whispering. Sometimes they are both so fierce, having so much to say and let out. But sometimes they are so quiet and peaceful that it makes your heart melt and beat faster while you look at their immersive colours and receive their feelings. There are those few moments when you notice the peacefulness of a thing, the feeling of a beautiful silence and the fresh air that opens something long forgotten inside your mind. Do not ever forget to close your eyes and listen, breathe in the air and embrace the wonderful small feelings that surround you.
Leave A Comment