Recenzie: Manazuru de Hiromi Kawakami

Gen: Dramă, Literatură Japoneză, Ficțiune, Mister
Număr de pagini: 184
Format: Paperback
Limba: Română
Editura: Allfa
Colecție: Strada Ficțiunii Contemporan

Rei, soţul lui Kei, dispare în condiţii misterioase. După 12 ani de existenţă monotonă, amorţită, alături de mama ei şi de fiica adolescentă, într-o zi, dintr-un impuls inexplicabil, Kei ia trenul spre Manazuru, un orăşel aflat la malul mării. Ritmul lent, hipnotic al orăşelului îi induce o stare aparte, care o transportă în trecut. Obsedată de dispariţia lui Rei, Kei simte că doar acolo, în apropierea oceanului, poate medita asupra evenimentelor care i-au provocat atâta disperare şi îndoială. Doar acolo îşi poate reface legătura cu trecutul, găsind alinare.

 

Rating: 3.5/5

Cea de-a doua carte aleasă pentru campania vALLunar a fost Manazuru de Hiromi Kawakami, întrucât doream să gust din operele mai multor autori japonezi.

Acţiunea o surprinde în prim plan pe Kei, mamă a lui Momo şi şoţie a lui Rei.

Rei, soţul lui Kei, dispare în mod misterios în urmă cu 12 ani, moment din care Kei este o altă femeie, una cu mult schimbată.

Femeia locuieşte împreună cu mama şi fiica sa iar în acelaşi timp ea are o aventură cu un aşa numit Seiji. Cu toate acestea ea nu ştie încă ce vrea de la viaţă şi este bântuită mereu de trecutul său şi de amintirea soţului dat dispărut.

Momo, fetiţa ei, creşte simţitor cu ochii şi o face pe Kei să devină tristă din această cauză, ea parcă având senzaţia că are să o piardă şi pe aceasta.

Pentru a-şi calma sufletul şi a-şi face ordine în gânduri, Kei decide să meargă în Manazuru, un orăşel aflat la malul mării. Aici, bântuită de fantomele trecutului, ea îşi aduce aminte de Rei iar obsesia ei pentru el parcă devine şi mai mare.

Mi-a plăcut destul de mult stilul autoarei întrucât a surprins multe aspecte din prezentul şi mai ales din trecutul ei, reuşind să evidenţieze sentimente pe care mulţi nu le pot descrie în cuvinte, sentimente ce au încercat-o pe Kei atunci când i-a dat naştere lui Momo, sentimente ce le are în prezent când o vede pe aceasta crescând, sentimente care o legau de Kei, sentimente care încă o leagă de acesta.

Stilul monoton al cărţii nu a fost chiar pe placul meu în acest caz, povestea fiind oarecum plictisitoare pe alocuri, însă acest roman nu este pentru oricine iar momentul când îl citeşti trebuie să fie şi unul bine ales. Simplitatea acţiunii dar şi trauma prin care trece Kei, zbuciumul său lăuntric, fac această lectură una pe care simţi că nu vrei să o citeşti dar cu toate acestea o faci! Discrepanţa dintre sentimentele nespuse ale lui Kei şi ritmul liniştit al romanului şi al orăşelului Manazuru, îl fac pe cititor să mediteze la situaţia protagonistei, la realitatea crudă la care aceasta este supusă, realitate în care gândurile ei sunt pe cât de dure, pe atât de adevărate.

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. La 15 comentarii strânse pentru fiecare recenzie în parte va fi plantat un copăcel. Ajutaţi-mă să strâng 15 sau mai multe comentarii care pot ajuta la plantarea de copaci! 

 

2017-09-09T19:43:12+00:00

23 Comments

  1. Hogof March 7, 2013 at 7:43 pm - Reply

    Interesant. Eu nu m-am gandit sa citesc o carte din partea sferei japoneze. Nici nu ma asteptam sa fie una tradusa in romana. Oricum,suna bine,pare placuta,dar nici foarte deosebita.

  2. Simoncello March 7, 2013 at 7:45 pm - Reply

    Îţi recomand romanele lui Yasunari Kawabata. Mi s-au părut mai frumoase! :]

  3. Stănica Bostănaru March 7, 2013 at 7:56 pm - Reply

    Ce-mi plac cărțile cu "fir", cu suflet și trăire …

  4. Ralu March 7, 2013 at 8:08 pm - Reply

    E prima dată când aud de Manazuru şi m-ar tenta să o citesc. Nu ştiam, sau poate că nu remarcasem că editura All are şi titluri japoneze.

    Deşi subiectul nu pare foarte dinamic, îmi plac totuşi lecturile care se axează pe viaţa lăuntrică a individului obişnuit. Frământările noastre, gândurile şi sentimentele, toate pot constitui subiectul unui roman. E adevărat că există cărţi pe care nu le poţi savura pe deplin dacă nu le citeşti al momentul potrivit, iar romanele japoneze pot părea ori foarte profunde, ori inexpresive, în funcţie de atitudinea cu care le abordezi. 🙂

  5. furelise March 7, 2013 at 8:09 pm - Reply

    Nici eu nu sunt chiar fana acestor carti, ma plictisesc foarte repede, dar imi plac cartile care redau trairile interioare si mai ales, aceasta carte, cu o actiune ce are loc in Japonia <3 O recenzie foarte frumoasa 🙂 Vrem copacei! <3

  6. roxtao.com March 7, 2013 at 8:27 pm - Reply

    Eu prefer de obicei romanele a caror actiune se petrece mai degraba in Japonia secolelor trecute. Dar trebuie sa recunosc ca suna interesant totusi si romanul acesta. Mai auzisem de el parca atunci cand a aparurt si la noi.

    Succes la comentarii! 😀

  7. liana March 8, 2013 at 7:10 am - Reply

    La toate romanele scrise de japonezi pe care le-am citit am senzatia ca nu inteleg tot … ca-mi lipsesc "date" ce tin de cultura lor, pe care numai traind acolo cred ca le poti intui.

  8. Anca March 8, 2013 at 11:55 am - Reply

    1. Succes la strânsul comentariilor!
    2. Nu prea mă atrage genul ăsta de carte. Mai ales că i-ai dat 3.5…

  9. coco March 10, 2013 at 6:43 am - Reply

    mult spor la copacit !

  10. Andreea Ilie March 10, 2013 at 11:02 am - Reply

    Ideea cartii pare interesanta.Inca nu am citit nici o carte scrisa de japonezi,dar as incerca de curiozitate.

  11. citadinul March 10, 2013 at 7:42 pm - Reply

    mie mi-a placut mai ales latura suprarealista a romanului, partile in care diferenta dintre realitate si imaginar devenea usor insesizabila.

    dar ai dreptate, romanul are un ritm relativ greoi.

  12. Pishky March 13, 2013 at 2:50 pm - Reply

    tare interesantă cartea 🙂 felicitări pentru recenzie și alegere

  13. copilarim March 14, 2013 at 12:27 am - Reply

    Oh! Nici nu observasem cartea! Ce ma bucur – multumesc pentru recenzie:)

    Sa avem si spor la plantarea copaceilor!

    Rux

  14. Spunsieu March 14, 2013 at 7:59 pm - Reply

    N-am citit nimic de autori japonezi, chiar m-ar interesa ca sa vad stilul…

  15. Gaby k. March 16, 2013 at 7:05 pm - Reply

    Reading a drama book every once in a while never really hurt anyone, ne ajuta sa nu uitam ca viata poate sa fie si amara pe alocuri, no matter how much sugar you put on it 😀

    A+ pentru o recenzie obiectiva.

  16. Mirela March 22, 2013 at 5:16 pm - Reply

    În cazul meu, prima mea recenzie a fost despre Manazuru şi da, am fost şi eu de aceeaşi părere, cartea trebuie citită doar atunci când suntem apăsaţi sau când reuşim să intrăm într-o anumită stare pentru a putea să o înţelegem pe deplin.

  17. Ramona Alexis March 22, 2013 at 5:19 pm - Reply

    Am citit si eu cartea asta si mi s-a parut interesanta, chiar daca are un ritm mai greoi. Cum ai spus si tu, momentul in care alegi sa o ctiesti conteaza foarte mult. 🙂

  18. Danonino March 22, 2013 at 5:57 pm - Reply

    Adorabile nume mai au japonezii 🙂 Cat despre ritm, posibil sa fie o chestie culturala, am mai auzit prieteni care s-au plans de asta cand au citit autori japonezi. La ei nu se prea "intampla" lucruri ci se contempla mult.

  19. Mihaela Alexandrescu March 22, 2013 at 9:24 pm - Reply

    Deosebita aceasta carte, am citit-o mai demult. Nu e chiar genul de carte care sa te tina cu sufletul la gura dar are ceva special.

  20. simsim March 22, 2013 at 9:49 pm - Reply

    nu e genul de carte plina de suspans dar merita citita. spor la comentarii

  21. Laura March 22, 2013 at 10:19 pm - Reply

    Ma bucur ca am dat de recenzia ta, mi-am reamintit de ce imi doresc sa citesc aceasta carte. Felicitari pentru recenzie.

  22. Mitinita MiniChefs March 23, 2013 at 7:31 am - Reply

    Citesc orice carte japoneza imi cade in maini. In unele ma regasesc,pasesc iar pe strazile cunoscute,iar pe altele nu le inteleg deloc.

Leave A Comment