Titlul original: Six of Crows
Gen: Ficțiune, YA, Fantasy
Vârsta: 14 ani +
Format: Broșată cu supracopertă
Număr de pagini: 590
Format: 130 x 200 mm
Data apariției: 18 Mai 2016 || Editura Trei || Goodreads
Primul volum din seria Banda celor șase ciori.
Ketterdam: un centru înfloritor al comerțului internațional, unde poți găsi orice dacă ești dispus să plătești prețul – și nimeni nu o știe mai bine decât Kaz Brekker, un hoț de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acționeze de unul singur… Așa că iată care este banda lui:
Un condamnat însetat de răzbunare.
Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.
Un fugar cu un trecut privilegiat.
O spioană poreclită Fantoma.
O Sfâșie-Inimi care își folosește puterea ca să supraviețuiască într-un cartier rău famat.
Un hoț cu darul evadărilor imposibile.
Kaz și echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea lumii – dacă nu se ucid mai întâi între ei.
Gruparea celor șase hoți
Banda celor șase ciori este una dintre acele cărți pe care le aveam de foarte mult timp pe lista mea de lectură. Întrucât autoarea Leigh Bardugo mă încântase cu seria Grisha, doream foare mult să citesc noua ei serie. Nu știam foarte multe lucruri despre Banda celor șase ciori, însă am descoperit că este o serie care are loc în universul din seria Grisha însă este cu totul diferită!
Diferit poate însemna bun, poate însemna rău, însă vă voi spune sincer că, dintre majoritatea cititorilor, eu voi fi pe dos și voi vota pentru seria Grisha în detrimentul Banda celor șase ciori. La început am fost un pic speriată de lungimea cărții (aproape 600 de pagini – nu prea am mai citit ceva așa de voluminos de la Harry Potter în coace), însă m-am liniștit odată ce am văzut că paginile zburau rând pe rând.
După cum o zice și titlul cărții, un număr de șase personaje va fi pus în prim-plan pe parcursul lecturii. Unele sunt mai evidențiate ca altele însă protagonistul nostru este geniul Kaz Brekker. Acesta este un personaj care are niște valențe ce îmi amintesc de Întunecatul din seria Grisha, însă nu îi pot compara pe cei doi pentru că sunt total diferiți. Poate vă așteptați sau nu, dar Kaz este cel după care am “salivat” pe parcursul lecturii, el fiind un personaj foarte interesant.
Kaz, hoțul geniu
Autoarea l-a creat pe Kaz ca fiind un personaj genial, un hoț care are mereu un plan bine pregătit, un tip norocos, dar plin de secrete întunecate.
Fiindu-i propusă o înțelegere în urma căreia ar putea să devină extrem de bogat, Kaz acceptă în cele din urmă și își va strânge o echipă cu care va încerca să pătrundă într-o închisoare federală, de unde trebuie să salveze un personaj cheie. Echipa lui este una foarte interesantă, fiecare membru fiind diferit și plin de secrete. Mi-a plăcut să văd cum cei șase sunt în antiteză iar divergențele dintre ei îi apropie într-un mod sau altul.
Am avut parte și de situații cu tematică amoroasă, trei grupuri (Kaz-Inej, Mathias-Nina, Jasper-Wylan) fiind cele care prezintă dragostea într-un alt mod, în care sentimentele trebuie cumva suprimate.
Cu toate că nu m-am putut regăsi la fel de mult în Banda celor șase ciori, așa cum o făcusem în Grisha, mi s-a părut o lectură foarte bine realizată, complexă, cu un univers fantasy pe care numai Leigh Bardugo putea să îl creeze. Autoarea s-a transpus în protagonist, boala de care suferă aceasta fiind reprezentată prin mersul șchiopătat al lui Kaz Brekker.
Un început bun al unei serii, cartea de față este o lectură destul de obligatorie pentru fanii seriilor fantasy și ai lui Leigh Bardugo. Cu note mai întunecate, divergențe, răsturnări de situație și un final neașteptat, autoarea reușește să îți capteze atenția și să te transporte într-un univers unic!
“Când Kaz o întrebase pe Nina de ce, îi răspunsese simplu:
— Nu vreau ca lumea să-și facă o idee greșită.
— Un bărbat n-are nevoie de un pat ca să-și facă o idee greșită, Nina.
— De unde știi tu, Kaz? întrebase Nina, fluturând din gene. Mai bine scoate-ți mănușile și vedem noi ce idei îți vin.
Dar Kaz o fixase cu ochii lui reci până când Nina plecase privirea. Nu avea chef să flirteze cu Nina Zenik și știa că nici ea nu era deloc interesată de el. Ninei pur și simplu îi plăcea să flirteze cu oricine și cu orice. Odată o văzuse făcând ochi dulci unei perechi de pantofi dintr-o vitrină.” (p.105)“Soarele ieșise în sfârșit din nori, iar Inej își întoarse fața spre el. Avea ochii închiși, genele ei negre răsfirându-i-se deasupra pomeților ca niște mici evantaie. Vântul din port îi ridicase părul negru și, pentru o clipă, Kaz a simțit din nou ca era un băiat convins că lumea e un loc fermecător.
— De ce nu? repetase ea, fără să deschidă ochii.
Și Kaz îi răspunse primul lucru care îi venise în minte.
— N-au maniere.
— Nici tu, Kaz, râse ea.
Și, dacă ar fi putut, Kaz ar fi păstrat într-o sticlă râsul ei și s-ar fi îmbătat cu el în fiecare seară. Era un râs care îl înspăimânta.
Kaz a tras o ultimă gură de aer înainte ca baleen-ul să se dizolve și apa să înceapă să intre. A mijit ochii, sperând să zărească lumina zilei. Râul l-a izbit de peretele tunelului. Presiunea asupra pieptului s-a intensificat. Sunt mai puternic decât apa, și-a spus în sinea lui. Voința mea e mai puternică. Dar a auzit râsul lui Jordie. Nu, frățioare. Nimeni nu e mai puternic. Ai trișat moartea de prea multe ori. Se prea poate ca lăcomia să fie slujitoarea ta, însă moartea nu se supune niciunui om.” (p.512-513)
Leave A Comment