Titlul original: The It Doesn’t Matter Suit and Other Stories || The Bed Book || Mrs Cherry’s Kitchen
Gen: Pentru copii, ficțiune, umor
Format: Paperback
Număr de pagini: 96
Format: 135 x 185 mm
Traducător: Florin Bican
Ilustrator: David Roberts
Data apariției: 2016 || Editura Pandora M
„Ce costum ciudat, spuse Tata Nix. Nu am văzut de când sunt eu un asemenea costum.”
Amuzante și pline de energie, aceste trei povești fără vârstă au fost scrise de Sylvia Plath pentru copiii săi. Volumul cuprinde: Costumul Nici-Nu-Contează, Bucătăria doamnei Cherry și Cartea Paturilor.
Ilustrațiile aparțin legendarului David Roberts.
„Un volum incredibil de amuzant.” Publishers Weekly
Costumul galben-ca-muștarul
Cine ar îndrăzni să poarte un costum galben-ca-muștarul? Câteva persoane? Atunci cine ar îndrăzni să îl poarte la o sesiune de schi? Nimeni altul decât Max Nix, un băiețel în vârstă de 7 ani. Acesta este cel mai mic dintre cei șapte frați ai familiei Nix și am observat în această carte cum el este într-adevăr tratat ca cel mai mic membru al familiei.
În momentul în care un costum misterios sosește la familia Nix, el este dat celei mai mari persoane. Nefiind potrivit pentru frații mari, costumul este dat mai departe, până ajunge la Max.
Mi s-a părut tare hazliu tot acest proces și a fost amuzant să aflu ce momente își imagina Max că ar fi potrivite pentru a putea purta costumul galben-ca-muștarul. Cred că orice copil care ar primi un dar pe care și l-ar dori mult ar visa ce ar face cu acel lucru în diverse situații.
Bucătăria Doamnei Cherry și Cartea Paturilor
Cartea Costumul Nici-Nu-Contează și alte povestiri cuprinde 3 povestiri hazlii numai bune pentru copiii plini de imaginație. După ce am lecturat Costumul Nici-Nu-Contează și m-am amuzat alături de Max, a fost foarte drăguț să mă întâlnesc cu spiridușii de bucătărie din Bucătăria Doamnei Cherry. Cu toate că această povestire a fost simpatică și amuzantă, pot spune că mai mult m-am amuzat la Max și la Cartea Paturilor care este o poezie extrem de lungă despre…paturi. Cred că este unica poezie despre paturi pe care am citit-o vreodată și v-o recomand cu mare drag dacă aveți poftă de o sesiune de râs!! Eu m-am amuzat la culme și mi-a plăcut mult traducerea realizată de Florin Bican al cărui stil îmi place foarte mult.
“Muntele avea trei piscuri și, pe toate trei, fie iarnă, fie vară, ședeau căciulițe de zăpadă, ca trei mari globuri de înghețată de vanilie. În nopțile când luna răsărea rotundă și strălucitoare ca un balon portocaliu, se auzeau vulpile scheunând în pădurea deasă de pini aflată mai sus de casa lui Max. În zilele senine și însorite, se vedea râul sclipind și clipocind hăt jos, în vale, mititel și subțirel ca o panglică de argint.
Lui Max îi plăcea unde locuiește.
Era fericit acolo. Un singur lucru îi lipsea.
Mai mult decât orice pe lume, Max Nix își dorea să aibă și el un costum.” (p.4)“Încercă să-și imagineze cum ar fi să poarte costumul lânos, vârtos, nou-nouț, galben-ca-muștarul, la schi. Un asemenea costum nu se mai pomenise în Winkelburg. Ce vor zice prietenii săi? Vor crede poate că galbenul e o culoare caraghioasă pentru un costum de schi. Ar arăta ca un câmp de floarea-soarelui pe zăpadă. Toți prietenii săi purtau costume de schi albastre și roșii. Niciunul dintre ei nu purtase vreodată un costu galben-ca-muștarul.” (p.18)
“Căței, sau pisici,
Sau canari, sau canare
De-ți dansează pe pat
Cu noroiu pe picioare,În Patul Pătabil
Deloc nu contează –
Gemu-n el nu lăsa urme,
Vopseaua nu-l colorează.În schimb dacă vrei,
Stând în pt, să te miști,
Tanco-Patul i-un Pat
Aprobat de turiști.Are-n el manivele,
Și roți are, dințate,
Iar când tragi de-o manetă,
Și din mlaștini te scoate.” (p.70-71)
Leave A Comment