Titlul original: Judy Moody was in a mood. Not a good mood. A bad mood.
Gen: Pentru copii, Ficțiune, Ilustrată, Umor
Vârsta: 7+ ani
Format: Broșată
Număr de pagini: 160
Format: 135 x 186 mm
Traducător: Ciprian Nedelcu
Ilustrații: Peter H. Reynolds
Data apariției: 2016 || Editura Gama || FB Ed. Gama || Judy Moody România || Goodreads
Toane rele, toane bune, chiar şi toane de „s-a terminat vacanța” – Judy Moody le are pe toate! Fă cunoştință cu Judy, cu pacostea ei de frate mai mic, Stink, cu prietenul ei cel mai bun, Rocky, şi cu amicul ei sâcâitor, Frank Pearl.
Cu siguranță, vor reuşi să te bage şi pe tine într-o stare de spirit foarte… Judy Moody-ească!
Judy Moody este o fetiță plină de toane care nu este deloc mulțumită de… aproape nimic! Faptul că vacanța de vară se termină și ea trebuie să se ducă la școală nu reprezintă o fericire pentru ea. Dimpotrivă, se gândește la toate lucrurile diferite din noul an de școală și la toate lucrurile care ar putea să nu-i convină.
Frățiorul ei mai mic pe nume Stink nu este nici el de ajutor atunci când Judy are toane și nici familia ei. Poate că prietenul ei cel mai bun Rocky ei îi face zilele mai frumoase pe când amicul Frank Pearl nu îi este pe plac și o enervează de multe ori.
Judy Moody are toane este prima cărticică din seria Judy Moody și o surprinde foarte bine pe protagonista tânără și plină de toane, asemenea multor copii care trec ca și Judy în clasa a treia. Mi s-a părut o carte drăguță, toate răutățile, sarcasmul, poreclele și toanele copiilor fiind raportate la viața reală.
Micile activități pe care personajele le au și hobby-urile sau aspirațiile lor sunt niște învățăminte bune pentru cei mici, cu toate că în unele pasaje ale cărții nu îți dai seama dacă Judy Moody te învață lucruri de bine.
Dacă aș fi avut din nou 8-10 ani, probabil că Judy mi-ar fi devenit o prietenă bună și m-ar fi amuzat și mai mult sarcasmul ei și toate nebuniile pe care le face. Mi se pare o carte potrivită pentru cei mici și cred că se vor amuza copios alături de Judy!
“Căută o piatră mai mare, apoi lovi pietricica lui Stink până ce piatra de Lună se făcu bucăți.
— Ai spart-o! exclamă Stink.
— Uite, cred că văd o scânteie! zise Rocky.
— Stink, chiar ai găsit o piatră de Lună, zise Judy.
— Acum nu mai este o piatră de Lună! se smiorcăi Stink.
— Stink, privește lucrurile astfel, spuse Judy. Acum ai ceva mai bun decât o piatră de Lună.
— Ce poate fi mai bun decât o piatră de Lună? întrebă Stink.
— Mult, mult praf de Lună.” (p.42-43)“Judy își începu ziua morocănoasă. Aceasta era ziua în care Stink, fratele ei cel puturos, care-a-vândut-pământ-ca-praf-de-Lună, mergea în excursie cu clasa la Washington, ca să viziteze casa președintelui Americii!
Judy a aflat că mama și tata mergeau și ei, pe post de însoțitori.
Dar ea trebuia să rămână acasă ca să-și termine colajul. Ea, Judy Moody, încă avea câteva spații goale de umplut.
— Cred că mi se scurge creierul, le spuse Judy alor ei. Nu mă pot gândi la niciun lucru interesant pe care să-l pun în colajul meu.” (p.112-113)
Leave A Comment