Titlul original: What Light
Gen: Ficțiune, Romantism, YA, Crăciun
Format: Paperback
Număr de pagini: 256
Format: 130 x 200 mm
Data apariției: 7 Decembrie 2016 || Editura Leda Edge || Goodreads
Cumpără Lumina iubirii
Familia Sierrei trăiește din cultivarea pomilor de Crăciun undeva, în Oregon. În fiecare an însă, se mută cu toții în California pentru a-şi vinde brazii. Aşa că Sierra trăiește, practic, în două lumi, unde are două vieţi diferite. Și în oricare din ele îi este, inevitabil, dor de cealaltă. Până de acest Crăciun, când Sierra face cunoștință cu Caleb. Reputaţia lui Caleb nu e aceea a unui băiat model: cu ani în urmă a făcut o greşeală îngrozitoare pe care o tot ispășește de atunci. Sierra poate trece însă peste trecutul lui şi se hotărăşte să îl ajute pentru a-și dobândi iertarea. Dar, atunci când se trezesc înconjuraţi de neînţelegere, dezaprobare şi suspiciuni, Caleb şi Sierra încep să se întrebe dacă, într‑adevăr, așa cum se spune, dragostea chiar îți este de ajuns pentru a depăşi orice obstacol…
Afacerea pomilor de Crăciun
Crăciunul este unul dintre cele mai frumoase momente ale anului, când ne simțim mai fericiți alături de cei dragi nouă, ne oferim cadouri simbolice și sorbim dintr-o cană înfierbântată în timp ce lecturăm și ignorăm frigul de afară.
Nu am citit multe cărți care să aibă ca tematică perioada sărbătorilor de Crăciun, așa că mă bucur că la final de 2016 am avut ocazia să lecturez Lumina iubirii de Jay Asher. Cartea o are în centru pe tânăra Sierra, o fată a cărui job este acela de a-și ajuta părinții cu afacerea familiei: creșterea și vânzarea de brazi.
Atunci când Sierra ajunge cu familia sa în California pentru a vine brazii ca în fiecare an, ea face cunoștință cu un băiat misterios pe nume Caleb. În jurul acestui personaj sunt țesute multe intrigi, întrucât se zvonește că el și-a atacat sora.
Greșelile te pot urmări toată viața
Nu mă așteptam să îmi placă această carte, însă a fost o lectură plăcută, care m-a făcut curioasă și m-a încălzit cu atmosfera de Crăciun și cu gesturile personajelor.
Nu pot spune că m-am identificat cu vreunul dintre personaje sau că acestea îmi vor rămâne în minte peste ani și ani, însă chiar mi-a plăcut de Sierra și Caleb, relația lor creată la început din glume și secrete, transformându-se mai apoi în ceva magic și frumos, la care orice adolescent îndrăgostit visează.
Mi-a plăcut de Caleb, și rolul lui de victimă nu mi s-a părut tras de păr, acesta considerându-și soarta acceptată. Greșeala pe care el a făcut-o cu mult timp în urmă l-a urmărit până în momentul când el a cunoscut-o pe Sierra.
Se întâmplă de multe ori în viață să luam decizii care să nu fie favorabile pentru noi sau cei din jur, însă învinovățirea nu este un răspuns pentru acțiunile noastre. Sierra îl face pe Caleb să vadă lumea într-un alt mod și să realizeze că vina pentru tot ceea ce s-a întâmpla nu îi aparține.
O lectură plină de glumițe atrăgătoare între îndrăgostiți, o dramă de familie, și o poveste fermecătoare cu tematica Crăciunului, Lumina iubirii este acea carte care te poate face să uiți de o zi urâtă, îmbunătățindu-ți instant starea de spirit. ^_^
“Semiluna atârnă deasupra casei noastre. Mă uit pe fereastra camerei mele de la etaj și văd dealurile învăluite în întuneric. Când eram mică, stăteam aici și mă prefăceam că sunt căpitanul unui vas care privește pe timp de noapte oceanul, ale cărui valuri sunt adesea mai negre decât cerul înstelat de deasupra.” (p.19-20)
“- Și iată rezultatele, îi spun, cu ochii la părul lui. Asta e aproape de neiertat. S-ar putea să trebuiască să sondezi în altă parte în căutare de pomi cu discount.
– Să sondez? repetă el. Vreau să spun, e un cuvânt bun, dar nu cred că l-am mai folosit într-o propoziție până acum.
– Ah, te rog, nu-mi spune că îl consideri un cuvânt măreț.
El râde, iar râsul lui este atât de perfect, încât vreau să continui să-l fac să râdă. Dar această tihnă în tachinarea noastră nu e bună. Indiferent cât de frumușel este sau cât de ușor se poate glumi cu el, trebuie să-mi amintesc îngrijorarea lui Heather.
Ca și cum ar putea vedea cum se răsucesc gândurile în mintea mea, chipul lui capătă o expresie de nemulțumire. Privirea i se îndreaptă din nou asupra brazilor.” (p.65)“Îmi vine să țip și să râd de cât de ridicoli au fost oamenii ăia. De cât de ridicol este Caleb acum! În loc de asta, tac și el știe. Râde și apoi privește peste umăr pentru a schimba banda.
Îmi place Caleb. Îmi place și mai mult de fiecare dată când îl văd. Iar asta nu poate să ducă decât la dezastru. Eu voi pleca la sfârșitul acestei luni, el va rămâne, iar greutatea a tot ce a rămas nespus între noi se face prea mare pentru a mai putea fi purtată mult timp.” (p.113)
Leave A Comment