Titlul original: Love, Rosie
Serie de autor
Gen: Ficțiune, Romantism, Chick Lit, Contemporany, Umor, Adult, YA
Format: Hardback
Număr de pagini: 552
Format: 130 x 200 mm
Data apariției: 30 Noiembrie 2015 || Editura Allfa || Goodreads
Cumpără Suflete Pereche de Cecelia Ahern
Rosie și Alex sunt făcuți să fie împreună și toată lumea din jurul lor pare să fi înțeles asta în afară de ei. Cei mai buni prieteni încă din copilărie, sunt nevoiți să se despartă atunci când Alex se mută cu familia din Dublin la Boston. Păstrează legătura prin corespondentă și plănuiesc să se revadă la balul de absolvire al lui Rosie, iar apoi la colegiu. Dar Rosie are exact genul de noroc care se întâlnește în filme: zborul lui Alex a fost anulat, ea merge la bal cu alt băiat și rămâne însărcinată în urma unei aventuri. Decide să păstreze copilul, pierzând astfel șansa de a merge la Boston College, unde studia Alex. În continuare, cele două suflete reușesc să rămână conectate, dar o multitudine de interpretări greșite, întâmplări neprevăzute și un strop de ghinion pur îi țin la distanță. Totuși, destinul nu si-a spus încă ultimul cuvânt.
“Cei mai buni prieteni rămân cu tine în veci.” (p.43)
Pe la începuturile acestui blog am citit prima mea carte a autoarei Cecelia Ahern. Auzisem multe lucruri despre Cartea Viitorului și talentul scriitoarei, așa că am pornit la lectură. Nefiind lectura pe care mi-o imaginasem, nu am mai citit până acum alte cărți scrise de Ahern.
Suflete Pereche nu este o apariție nouă, însă anul trecut, prin iarnă, a apărut la Editura Allfa și într-o nouă ediție minunată. Coperta superbă cu niște detalii foarte faine, mi-a atras atenția imediat. După ce am citit sinopsisul cărții, am devenit curioasă, dar mi-a luat un an până să îi ofer o șansă cărții.
Mă bucur că am avut parte de această lectură, descoperind astfel o Cecelia Ahern pe care nu o știam. Cu toate că această carte este destul de groasă, m-am trezit dând pagină după pagină, stilul autoarei fiind foare plăcut și plin de amuzament (lucru la care chiar nu mă așteptam).
Protagonista acțiunii este Rosie, o fată pe care o urmărim de-a lungul trecerii anilor. Povestea ei este una destul de realistă, alegerile și greșelile de care are parte în viață fiind lucruri în care unele persoane se pot regăsi cu ușurință.
Cartea este construită într-un mod interesant, personajele făcând schimb de replici prin intermediul scrisorilor sau al e-mail-urilor. Nu avem parte de narațiunea și dialogurile clasice, lucru care m-a încântat și care chiar m-a ajutat să parcurg lectura mai repede și cu mai mult entuziasm.
Am făcut cunoștință cu Rosie și Alex, doi copii care sunt foarte buni prieteni. Odată cu evoluția acțiunii, i-am urmărit pe aceștia cum cresc, luând parte la viețile lor tumultoase. Atât Rosie, cât și Alex, nu reușesc să aibă parte de viața ideală la care speră, lucruri precum o sarcină neașteptată, căsătoria cu persoana greșită sau job-ul, fiind un fel de piedici care nu le permit personajelor să se dezvolte așa cum și-ar dori.
Cu toate acestea, personajele evoluează, învățând din greșelile trecute, și încercând să le evite pe viitor. Povestea dintre Rosie și Alex este una drăguță, relația lor de prietenie simțindu-se ca fiind una mult mai puternică. Ceea ce le rezervă viitorul însă este mult mai încâlcit, dar având un scop determinat.
Mi s-a părut foarte amuzant faptul că autoarea a dezvoltat în paralel cu relația dintre Rosie și Alex, cea creată între Kitty, fata lui Rosie, și Toby, prietenul acesteia. Seriozitatea și greutatea vieții adulților este prezentată într-o antiteză cu cea a copiilor, momentele tensionante fiind completate foarte frumos de situațiile copilărești și hazul situațiilor și conversațiilor.
Aș fi vrut să îi dau o notă maximă acestei cărți, însă finalul parcă l-am simțit prea brusc și scurt. Având în vedere că am lecturat peste 500 de pagini în care am urmărit cu interes și curiozitate viețile mai multor personaje, mi-aș fi dorit ca la sfârșit să am parte de ceva mai mult. 🙂
Vă recomand cu mare drag această lectură, și cred că este perfectă pentru a vă relaxa la finalul unei zile. Amuzamentul și inocența copilăriei pe care Cecelia Ahern le abordează, sunt picăturile care creează din Suflete Pereche o carte pe care nu o poți lăsa din mână.
“Nu sunt multe lucruri sigure în viață, dar un lucru e clar, trebuie să suporți consecințele faptelor tale. Trebuie să duci la bun sfârșit anumite lucruri.” (p.58)
“Era ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers în clipa aceea. Ca și cum în jurul nostru nu mai era nimeni. Uitasem tot ce era acasă. Era ca și cum acele câteva minute din această lume au fost create doar pentru noi și tot ce puteam noi face era să ne privim unul pe celălalt. Era ca și cum el m-ar fi privit pentru prima dată. Mă privea încurcat, dar era amuzat. Așa simțeam și eu. Pentru că stăteam pe iarbă cu Alex, prietenul meu cel mai bun, și priveam fața, nasul, ochii și buzele lui Alex, cel mai bun prieten al meu, dar păreau altfel. Așa că l-am sărutat.” (p.77)
“Toby și-a luat o lanternă puternică, mișto. E cea mai bună care există. Când mama s-a dus la culcare am luminat cu lanterna de la fereastră și ajungea până la nori și peste tot. Am îndreptat-o și spre casa de vizavi, unde îi vedeam pe domnul și doamna Gallagher. Toby a crezut că jucau leapșa. Era haios, dar doamna Gallagher a ieșit în halat furioasă și a bătut tare la ușa noastră strigând la mama. Mama a fost atât de supărată încât a spus că nu ne mai duce la paradă. Dar ne-a dus.” (p.170-171)
Leave A Comment