Cu Alice prin gaura de iepure

Sinopsis:
Pornind pe urmele unui iepure alb, Alice dă peste o vizuină ce o duce direct în lumea extraordinară din Țara Minunilor, locul de începere al unei minunate aventuri. Nu durează mult până se trezește că participă la o petrecere cu ceai destul de neconvențională și la un joc de crochet cu reguli cel puțin ciudate. În uimitoarea ei călătorie o însoțesc personaje bizare și fascinante în același timp precum Pălărierul Nebun, Iepurele de Martie, Pisica de Chesire sau Falsa Țestoasă.

Clasica poveste a lui Lewis Carroll poate fi redescoperită acum de noile (dar și vechile) generații de cititori într-o nouă versiune, foarte frumos adaptată și ilustrată de mult-premiata ilustratoare Emma Chichester Clark.

Rating: 5+/5

În acest an am prins mai bine gustul pentru povestea cu Alice în Țara Minunilor, ea ducându-mă cu gândul la copilărie, la vremurile când nu aveam atât de multe griji, iar lucrurile ciudate și pline de nonsens erau la ordinea zilei.

Noua apariție de la Nemira, din colecția Nemi, mi-a atras imediat atenția. Ilustrația de pe copertă m-a surprins plăcut încă din prima clipă, și simțeam că această carte merită să fie citită și apreciată.

Încă de când deschizi cartea poți sesiza cât de mult contează un design frumos pentru copertele exterioare, interioare, și pentru paginile acesteia. A fost o plăcere să citesc povestea lui Alice, repovestită de ilustratoarea Emma Chichester Clark.

Ilustrațiile cu adevărat minunate, mi-au răpit clipe bune de fiecare dată când am răsfoit cartea, iar atunci când am lecturat-o am fost și mai atentă la ele. Talentul Emmei C.C. este de admirat, și am simțit-o pe aceasta aproape de gusturile mele în materie de ilustrații. 🙂

Nici povestea adaptată de aceasta nu m-a dezamăgit, și mă bucur că autoarea a reușit să creeze un echilibru minunat între desen și text.

Dacă nu ați avut până acum ocazia să citiți despre drumul lui Alice prin gaura de iepure către o lume ciudată și interesantă, vă invit să o faceți. Această ediție a păstrat farmecul poveștii originale, și mi-a oferit clipe de relaxare.

Cu toate că este o carte destul de mică, nu m-am grăbit să o termin, și am apreciat fiecare pagină în parte cu mult drag. Sunt o fană a multor cărți ilustrate pentru copii, dar nu oricare ar reuși în vreun fel să îmi ajungă la suflet. De această dată am avut norocul să mă bucur de lumea Alisei într-o nouă manieră, și să o văd cu alți ochi. A fost o plăcere pentru suflet, și o voi răsfoi de multe ori de acum în colo! ^_^

Citate:

“Când a văzut casa Iepurelui de Martie, cu coșurile sale în formă de urechi, Alice a mai mâncat repede din ciupercă, să se facă mai înaltă. Sub un copac se afla o masă lungă, iar acolo, la un capăt, ședeau la un ceai Iepurele de Martie și Pălărierul. Își sprijineau coatele de un pârș care dormea buștean.
– Nu-i loc! Nu-i loc! au strigat văzând-o pe Alice apropiindu-se.
– Ba e loc destul! a spus Alice revoltată, așezându-se într-un fotoliu.
Pălărierul s-a holbat la ea.
– Trebuie să te tunzi! i-a zis.
– N-ar trebui sa faci observații legate de persoană, a spus Alice. Nu e politicos.
Pălărierul a făcut ochii și mai mari.
– Care-i diferența dintre un corb și un birou? a întrebat în timp ce-și scotea ceasul și și-l ducea la ureche. Și în cât suntem azi?
– În patru, a zis Alice.
– Uf! Două zile diferență. Știam eu că n-o să se repare cu unt!
– A fost un unt de cea mai bună calitate, a zis Iepurele încet.
– Dar avea firimituri în el, s-a văicărit Pălărierul.
Iepurele s-a întins după ceas și l-a cunfundat în ceai.” (p.24)

Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.