Colecția: Cărțile lui Radu
Titlul original: The Miraculous Journey of Edward Tulane
Gen: Fantasy, Carte pentru copii, Carte ilustrată, Ficțiune, Young Adult, Aventură
Format: Harback
Număr de pagini: 196
Traducere: Lavinia Braniște
Ilustrații: Bargam Ibatoulline
Format: 165 x 225 mm
Data apariției: Decembrie 2013 | Editura Arthur | Facebook YoungArt | Goodreads
Cumpără Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane

Sinopsis:
Iepurele era foarte mulţumit cu viața pe care o ducea şi pe bună dreptate: stăpâna lui, Abilene, se purta cu el cu cea mai mare grijă şi-l iubea nespus.

Dar, într-o bună zi, iepurele s-a pierdut.

Kate DiCamillo ne poartă într-o călătorie extraordinară, din adâncul oceanului până în plasa unui pescar, din vârful unei grămezi de gunoi până în tabăra unor vagabonzi, de la căpătâiul unui copil suferind până pe străzile aglomerate din Memphis. Şi așa, de-a lungul întregii călătorii, devenim martorii unui adevărat miracol: până şi o inimă dintre cele care se pot sparge foarte uşor poate învăţa să iubească, să piardă şi apoi să iubească din nou.

Rating: 5+/5

Nu am mai citit de multă vreme o carte “in one sitting”, însă am fost capturată de Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane într-un mod neașteptat. Această carte pentru copii (și nu numai) apărută la Editura Arthur, m-a atras încă de la primele pagini.

Autoarea Kate DiCamillo (care a mai scris și Povestea lui Despereaux, o altă carte ce se află și ea pe lista mea de lectură) a reușit printr-un limbaj simplu, dar metaforic, să mă cucerească.

Protagonistul acestei cărți este un iepure de porțelan pe nume Edward Tulane, un iepure îmbrăcat elegant și iubit mult de tot de stăpâna sa, o fetiță pe nume Abilene.

Cu toate că fetița îl iubește mult pe iepuraș, acesta nu realizează că el nu îi întoarce sentimentul. Atenția îi este atrasă de o femeie în vârstă, dar el nu realizează mesajul primit până în momentul când viața îi pregătește o călătorie în care va învăța cu adevărat ce este sentimentul de iubire.

Edward va ajunge prin multe locuri, va avea mai mulți stăpâni de care se va atașa mai mult sau mai puțin, va descoperi noi sentimente (iubirea, tristețea, dorința de a proteja, mila, etc.) care îl vor face mai uman.

Toată această avalanșă de sentimente care îl va năpădi pe iepure, va duce și la suferința lui, o suferință adâncă care îl sperie, și îl face să se teamă de iubire.

Finalul a fost unul frumos, iar când am ajuns la sfârșitul călătoriei iepurelui de porțelan, am închis cartea și am zâmbit. A fost una dintre acele lecturi care te impresionează și îți mișcă sufletul într-un mod inexplicabil.

Stilul autoarei a fost absolut minunat, iar conținutul cărții ne ajută să tragem anumite concluzii, și să realizăm că trebuie să apreciem mai bine ceea ce avem lângă noi.

Ilustrațiile realizate de Bargam Ibatoulline m-au fermecat și m-au ajutat să simt și mai bine frumusețea acestei cărți.

Vă recomand cu mare plăcere această carte, și cred că aș reciti-o cu mare drag oricând aș avea ocazia. A ajuns în topul cărților mele preferate, și chiar a reușit să îmi intre la suflet. 🙂

Citate:

“Dintre toate anotimpurile anului, iepurelui cel mai mult îi plăcea iarna, pentru că soarele apunea devreme și atunci ferestrele sufrageriei se întunecau și Edward putea să-și vadă propria reflexie în geam. Și ce mai reflexie! Ce imagine elegantă dădea! Edward se minuna încontinuu de cât era de deosebit.” (p.15)

“- Edward, zise Abilene. Te iubesc. Indiferent cât de mare mă fac, eu o să te iubesc întotdeuana.
«Da, da», se gândi Edward.
Continuă să se uite lung în tavan. Era agitat dintr-un motiv pe care nu-l putea numi. Își dorea ca Pellegrina să-l fi așezat într-o parte, ca să se poată uita la stele.
Apoi își aminti cum o descrisese bătrâna pe frumoasa prințesă. Era la fel de strălucitoare precum stelele pe un cer fără lună. Dintr-un motiv oarecare, Edward găsi aceste cuvinte liniștitoare și începu să și le repete pentru sine – strălucitoare precum stelele pe un cer fără lună, strălucitoare precum stelele pe un cer fără lună – o dată și înca o data și înca o dată, până când, în sfârșit, apăru prima geană a zorilor.” (p.40-41)

“Auzi cum Pellegrina îi spune: «Mă dezamăgești.»
«De ce?» o întrebă el. «De ce te dezamăgesc?»
Dar știa răspunsul și la această întrebare. Pentru că n-o iubise îndeajuns pe Abilene. Și acum ea era departe de el. Iar el nu va mai putea îndrepta niciodată lucrurirle. Și Nellie și Lawrence dispăruseră și ei. Îi era un dor teribil de ei. Voia să fie cu ei.
Iepurele se întreba dacă asta era iubire.” (p.84-85)

“Oare de câte ori, se întreba Edward, urma să mai plece fără să apuce să-și ia rămas-bun?
Un greier singuratic începu să cânte.
Edward ascultă.
Adânc, în interiorul lui, simțea o durere.
Ar fi vrut să mai poată plânge.” (p.107)

“Păpușa cea bătrână spuse:
– Mă întreb cine o să vină de data asta să mă ia. Cineva o să vină. Mereu vine cineva. Cine o să fie?
– Pe mine nu mă interesează dacă vine cineva să mă ia, zise Edward.
– Dar asta e îngrozitor, spuse păpușa cea bătrână. N-are rost să continui dacă simți asta. Chiar n-are rost. Trebuie să fii plin de speranță. Să-ți faci mereu iluzii. Trebuie să te întrebi cine o să te iubească, pe cine o să iubești tu mai departe.
– Nu mai vreau să fiu iubit, îi zise Edward. Nu mai vreau să iubesc. E prea dureros.
– Aiuera! zise bătrâna păpușă. Unde ți-e curajul?
– Cred că în altă parte, răspunse Edward.
– Mă dezamăgești, spuse ea. Mă dezamăgești cummplit. Dacă nu ai nici cea mai mică intenție de a iubi sau de a fi iubit, atunci întreaga călătorie nu mai are niciun rost.” (p.184-185)

Le mulțumesc mult celor de la Editura Arthur pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere. Nu uitați să le vizitați și pagina de facebook: Youngart facebook, Editura Arthur facebook!!