Gen: Ficțiune, Mister
Format: Paperback
Număr de pagini: 136
Format: 130 x 200 mm
Data apariției: 9 Decembrie 2015 | Editura Bestseller | Facebook Bestseller | Goodreads

Sinopsis:
Cum e să trăiești cu amintiri din viitor? Cum e să știi ce va fi mâine? Într-o viață în care viitorul și trecutul îşi schimbă locurile, rămâne doar prezentul. Dar cum să iei o decizie în prezent atunci când îți cunoști viitorul?

La 7 ani, vrea să afle prin ce se deosebește de toți ceilalți. La 12 ani, învăță cum să fie ca ceilalți. La 17 ani, se îndrăgostește de Amelia. La 22, o întâlnește. La 27, se află într-un avion care urmează să se prăbușească.

Numele lui este Mir.

Dacă citești aceste rânduri, deja faci parte din viitorul lui.

Rating: 4/5

Nu e greu să faci o alegere, e greu să trăiești cu ea. (p.112)

Când m-am apucat de Aminiti din Viitor nu știam exact ce se găsește printre paginile acestei cărți. Am fost surprinsă de simplitatea pe care a folosit-o Andreea Russo în crearea acestei cărți, simplitate care îi oferă cititorului accesibilitatea de a se bucura de lectură în orice moment al vieții sale când dorește un moment de relaxare.

De multe ori, cărțile scrise într-un mod simplu sunt fie clișeice, fie au un mesaj destul de puternic și interesant pe care reușesc să îl transmită cititorului.

În acest caz, m-am bucurat că nu am întâlnit imagini vizuale clișeice pe care le regăsesc din ce în ce mai des în alte lecturi. La baza acestei cărți a stat moartea unei persoane dragi autoarei, iar sentimentele ei profunde, de tristețe, se pot simți printre pagini.

Am făcut cunoștință cu Mir, un tânăr excepțional care are un dar ce pare a fi ca un blestem: el își cunoaște tot viitorul, știe de dinainte persoanele pe care are să le cunoască, își știe data morții…

Oare cum te-ai comporta față de cei din jurul tău dacă ai ști când îți aștepți sfârșitul? Ai fi diferit? Te-ai apropia mai mult de cei dragi? Te-ai îndepărta de ei? Sunt niște întrebări la care oricine ar ezita să dea un răspuns.

Mi s-a părut că viața lui Mir a fost una plină de suferință, mai ales pentru că el și-a ales acel drum. Nu a încercat să lupte îndeajuns de mult pentru a avea poate o șansă la o viață nouă, s-a gândit întotdeauna prea mult la cei din jur, și a uitat să trăiască în adevăratul sens al cuvântului.

Apariția persoanei iubite în cadru, m-a făcut să îl compătimesc pe protagonist. Nedorind să o facă să sufere pe Amelia, Mir se retrage din viața ei. Oare cum evoluează acțiunea în momentul în care Mir ia această decizie?

Am citit această carte de cele mai multe ori când eram cu drumuri și aveam de așteptat. Mi s-a părut potrivită pentru aceste momente, capitolele scurte, scrise simplist, permițându-mi să mă deconectez de viața reală și să mă concentrez cu ușurință asupa lecturii.

Multe capitole se deschid cu câte un citat care ar putea fi notat mai apoi într-un carnețel pentru a vă inspira. La finalul fiecărui capitol am simțit o mică apăsare pe piept, și am rămas cu o curiozitate în suflet. Așa că am citit mai departe, și mai departe, până am terminat cartea.

Întrucât vor mai urma două cărți care vor continua Amintiri din Viitor, sunt tare curioasă de ceea ce urmează să se întâmple. După ce la finalul acestui volum am citit o serie de însemnări dintr-un jurnal, m-am apropiat un pic mai mult de personaje, și am devenit părtașă la suferința lor.

În cadrul acestei cărți am regăsit și două liste cu recomandări de carte. Mi s-a părut o idee interesantă, și cred că este de ajutor pentru cei care doresc inspirație pentru a citi mai multe cărți care s-au făcut cunoscute de-a lungul timpului.

Consider că aceasta este o carte lejeră, dar de impact, pe care o recomand celor care sunt fani ai acestor tipuri de cărți, și nu numai. Veți gasi cu siguranță ceva de apreciat în paginile pe care Andreea Russo și-a așternut imaginația într-un mod aproape realist.

Citate:

“Cum să descrii ființa iubită în cuvinte? Pentru mine e imposibil. Oricâtă putere ar avea cuvântul, sentimentul în sine e mereu învingător.

Nu pot să o descriu pe ea, dar pot să mă descriu pe mine în momentele în care am fost alături de ea: un om împlinit, care se bucură de orice amănunt; un om care cunoaște încotro merge, pentru ce luptă și unde are să ajungă; un om fericit.

Probabil nu e normal să depinzi de un om, dar normalitatea nu m-a caracterizat niciodată, deci nu vedeam în asta o problemă. Am început să o ador înainte de a o cunoaște. O așteptam de parcă așteptam să învii din morți.

Amelia, te-am așteptat pentru a te pierde.” (p.60-61)

“Infinitul există. În momentul în care ai nevoie ca timpul să se scurgă mai repede, atunci când răbdarea îngenunchează în fața timpului, acesta decide să profite și să se simtă mai presus – asemenea omului care e conștient de puterea sa -, demonstrând că există cu adevărat.
Nu am făcut cunoștință în acea zi, dar ochii ei mi-au prins într-un moment privirea. Aveam nevoie să fiu văzut de ea, să realizeze că exist, că sunt acolo doar din motiv că ea există, că ea e acolo.” (p.63-64)

“Termin-o cu frica!
Pentru că începuturile sunt nespus de frumoase, au ceva magnific în ele. De ce să nu trăiești un nou început? De ce să nu cunoști alte persoane, alte viziuni și gânduri? Lumea nu se limitează la o persoană, un oraș, o țară!
Mereu trebuie să cauți ceva nou, să zâmbești alături de alți oameni, să admiri o altă privire, să fii nebun după un alt glas, miros…
Caută-te pretutindeni. Vei găsi în alți oameni bucăți din tine.” (p.100)

Le mulțumesc mult celor de la Editura Bestseller pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.