Gen: Aventură, Carte pentru copii, Carte ilustrată, Fantasy
Format: Harback
Număr de pagini: 280
Ilustrații: Ana Smărăndache
Copertă realizată de Alexandru Daș
Data apariției: Noiembrie 2015 | Editura Arthur | Facebook YoungArt
Goodreads

Sinopsis:
Ferbonia: o lume prietenoasă și colorată cu năzăreli, unde prima regulă este „Nu trece nepăsător pe lângă celălalt.“

Fil şi Luvia trebuie să dezlege misterul unor depozite ce apar în instalațiile Ferboniei. Îşi riscă în mai multe rânduri viaţa, descoperă fapte greu imaginabile şi îşi dau seama că unul dintre Profesori nu este ce pare a fi. Ajutaţi de micul Piper, animalul care-i îndrumă când lucrurile îşi ies din ţâţâni, cei doi trebuie să-şi salveze lumea și să stea în calea celui mai mare cutremur ce-a zguduit vreodată Ferbonia.

„O năzăreală perfect şlefuită despre salvarea Ferboniei. O poveste pentru care a meritat să îndur toate chinurile.“ – Darisa, câştigătoarea Campionatului de Năzăreli
„Un super roman poliţist. Hârhâr! Noroc cu Fil, care s-a dovedit plin de curaj, dar şi cu mintea brici a Luviei. Au folosit până la urmă toate indiciile pe care le-am dat.“ – Piper, fals animal de companie
„Şi eu care l-am socotit mereu un ratat! Cum de un zero la imaginaţie ca Fil a strâns într-o singură ramă atâtea poveşti minunate?“– Profesorul Vises

Rating: 3.5-4/5

În ultima perioadă am avut ocazia să citesc o carte pentru copii care m-a atras foarte mult încă din momentul apariției la Editura Arthur. Ferbonia de Ioana Nicolaie este o carte pentru copii foarte frumoasă, plină de imaginație și năzăreli, cu personaje simpatice și plăcute pentru cititor.

Bogată în ilustrațiile superbe pe care Ana Smărăndache le-a realizat cu măiestrie și suflet, cartea reușește să te transporte în lumea Ferboniei, o lume imaginară nemaiîntâlnită de mine până acum. Personajele principale care ne vor fi alături sunt Fil și Luvia, doi prieteni care se ocupă cu o serie de reparații ale țevilor care se găsesc în lumea lor.

Organizată pe sectoare, Ferbonia are o serie de locuitori (instalatori, profesori, pirpirii, etc.) care își au rolul bine stabilit în comunitate și în sectorul repartizat.

Un element simbol al acestei cărți îl reprezintă năzărelile, fapt pentru care avem parte chiar și de un Campionat al Năzărelilor, numai bun pentru ferbonenii pricepuți în arta năzărelilor. Aflăm faptul că nu chiar oricine este așa priceput la a face o năzăreală, Fil nedescurcându-se la acest capitol, lucru ce îl întristează.

Răpirea lui Crax, unul dintre pirpiriii pricepuți de minune la năzăreli, va declanșa o serie de evenimente care ne vor ajuta să vedem cum Fil dă dovadă de prietenie, curaj, în timp ce încearcă să îl salveze pe Crax și să o ajute pe Luvia.

De aici, și până la ce urmează este cale lungă, însă Ioana Nicolaie ne poartă printr-o serie de povestioare care vor avea în centru mai multe personaje, printre care se numără Fil și Luvia, dar și Piper, animalul de companie a lui Fil.

Scrisă într-o manieră accesibilă pentru tinerii cititori, cartea le va deschide pofta spre lectură și le va hrăni imaginația cu fiecare pagină citită. Cred că lectura poate fi testată și de cititorii mai în vârstă, însă eu o recomand cel mai mult pentru copii, întrucât am considerat cartea în sine ca fiind una mai copilărească.

Ilustrațiile nu vă vor lăsa de multe ori să treceți prea repede cu privirea la altă pagină. Vă vor ajuta să realizați mai bine cum ar arăta Ferbonia, așa că trebuie să vă rezervați minute bune pe care le veți petrece savurând pagini întregi pline de culoare și fantezie. 🙂

Multe creaturi fantastice vă vor zâmbi dintre file, iar la final veți avea norocul să dați și peste o hartă care vă va ajuta să înțelegeți împărțirea pe sectoare a Ferboniei. Îmi plac la nebunie cărțile cu hărți, iar aceasta nu a fost o excepție.


Citate:

“- Te rog, n-ai putea să-mi miști puțin aripile? continuă fluturele, de parcă i-ar fi auzit întrebarea.
Se începu să maseze puful multicolor, sperând că astfel tot răul o să dispară. Dacă ar fi prins o adiere de vânt, ar fi fost altceva. Așa însă, ce putea face unul ca el, cu mâini atât de neputincioase? Temându-se că totul e în zadar și că n-o s-o scoată la capăt, nu văzu că niște nori negri umpluseră cerul. Nu tresări la primul strop și nici la picurii care-l urmară. Își dădu seama de pericol doar la primul tunet care zgudui valea. Ar fi trebuit să fie la adăpost… Dar nu, acum avea de făcut o treabă mai importantă. Trebuia să-l apere pe bătrân de picurii tot mai reci. Din păcate, deși îl învelise cât putuse de bine cu bietele lui aripioare, în câteva minute ajunseră amândoi uzi leoarcă.” (p.39)

“- Și-atunci… Iartă-mă… Dar oare vei vrea să fii soția mea? șopti temător Cavalerul.
Zâna, fericită, dădu din cap că da. Nu mult după aceea făcură o nuntă nemaivăzută la care invitară cerbi, curcani de peșteră, trandafiri negri, mesteceni, două armate prospere și o mulțime de cavalerițe. Și-au trăit mulți ani fericiți. Și, cum 9 martie vine în fiecare primăvară, sigur mai trăiesc și azi. Din când în când presară câteva firimituri de mucenici eterni în lumea noastră. Niciodată nu se știe la cine ajung… Dar dacă vedeți un cavaler zburând deasupra casei, sau poate o zână, atunci să știți că ați putea fi chiar voi norocoșii.” (p.201)

“Până să apară primii trifoi, pe coama dealului fusese întotdeauna liniște. Plantele își vedeau de propria casă, de parcă ar fi fost niște domni pasionați de ordine și curățenie. Să-și afâneze pământul, să culeagă rouă sau să țină de vorbă razele de soare învățaseră încă de când își ițiseră capul din zăpadă. Să se ajute unele pe altele și să se joace cu insectele era distracția lor principală. Nu se gândeau niciodată la toamnă, deși teiul din vecini le povestea mereu despre hainele nemaipomenite – «numai culori, o să vedeți!» – pe care le va purta el în septembrie.” (p.217)

Le mulțumesc mult celor de la Editura Arthur pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere. Nu uitați să le vizitați și pagina de facebook: Youngart facebook, Editura Arthur facebook!!