Gen: Ficțiune, Fantasy
Format: Paperback
Număr de pagini: 288
Format: 107 x 178 mm
Data apariției: noiembrie 2014 | Editura Herg Benet
Goodreads

Sinopsis:
“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”
Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.
Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…
Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

Rating: 4/5

Auzind în ultima vreme foarte multe despre cărțile Laviniei Călina, am devenit extrem de curioasă despre stilul de scriere al acesteia. Pusesem ochii de mai mult timp pe seria Ultimul Avanpost, însă am primit o carte surpriză de la autoare, având astfel ocazia să citesc înainte de toate Copiii Întunericului, prima carte din seria Neamul Corbilor.

Nu am avut ocazia să citesc prea multe cărți de la Editura Herg Benet, și nu știu exact ce autori români de acolo sunt pe gustul meu, dar Lavinia a reușit să mă captureze prin cartea ei, încă de la primele pagini. Mi-a plăcut mult formatul mic al acestei cărți, numai bună “de cărat în buzunar” (geantă), și alături de ritmul catchy și stilul lejer de lectură al Laviniei, am observat cum dădeam pagină după pagină, curioasă de ceea ce avea să se întâmple.

Protagonistele acestei cărți sunt două tipe pe nume Nicol și Roxana, aparent normale la o primă vedere, însă ele sunt cu mult mai mult de atât. Lectura a început în forță, autoarea prezentând o întâmplare din trecutul celor două fete, întâmplare care le va face să fugă de lucrurile pe care ele nu le doresc în viața lor. Cartea se continuă în viitor, după ce adolescentele cresc și se retrag cât mai departe de ochii lumii, pentru a se feri de pericolul care le urmărește.

Stilul alert regăsit la începutul cărții nu a dispărut pe parcurs, lucru ce m-a bucurat. Am simțit mai mereu o curiozitate, și am citit din ce în ce mai repede pentru a afla mai multe despre lumea creată de Lavinia Călina: o lume în care se îmbină normalul, cu elementele fantastice.

Ici colo am întâlnit combinațiile rom-engleză care par destul de la modă printre tineri în ziua de astăzi, însă nu mi s-au părut deranjante, dimpotrivă: au ajutat la definirea comportamentului unor personaje (Nicol). Există o serie de replici și scene care nu ar fi potrivite pentru orice vârstă (nimic exagerat), așa că nu recomand cartea aceasta copiiilor.

Fanii cărților ce au ca subiect vrăjitoarele ar putea citi cu mare interes Copiii Întunericului în care avem parte de un război între marile clanuri de vrăjitoare din universul creat de autoare. Am asistat la numeroase răsturnări de situație, și am fost de multe ori surprinsă de anumite aspecte pe care le-am descoperit. Nu am simțit o legătură strânsă cu un personaj anume, însă am fost intrigată, și am citit cartea cu o mare plăcere și interes.

Fiecare personaj mi s-a părut interesant în felul lui, Nicol fiind preferata mea. Stilul ei de a se comporta și de a vorbi mi s-au părut atractive, nu știu sigur de ce, însă acest lucru ce m-a făcut să îi urmăresc mai îndeaproape comportamentul.

Sunt curioasă ce se va întâmpla în următorul volum, și mi-ar plăcea să aflu mai multe detalii despre clanurile de vrăjitoare, mai ales despre Neamul Corbilor care este cel ce dorește să fie la putere. Aștept să văd în continuare care este destinul lui Nicol și al Roxanei. 🙂


Citate:

“Timpul trece repede. Lumea se schimbă. Anii pe care îi petrecem clădindu-ne visele sunt ani irosiți, clipe din viață pe care le pierdem construind într-o lume imaginară ceva ce nu o să avem niciodată șansa de a realiza în lumea reală.” (p.25)

“- Oamenii sunt creaturi minunate, îmi spuse ea. Fiecare are ceva special, unii sunt înzestrați cu abilități artistice, devin pictori, scriitori, actori îndrăgiți. Alții au logica de partea lor, mari matematicieni, arhitecți, știu și eu… Unii pur și simplu au o inimă bună, un suflet mare, să știi că și asta e o calitate pe care nu mulți o au. Iar alții… alții sunt ca noi.” (p.76)

“Să nu îți fie frică de întuneric, căci de la întuneric știi la ce te poți aștepta, să îți fie frică de lumină, căci lumina e cea care te orbește.” (p.86)

“Oamenii vin și pleacă din viața ta. Chiar dacă au fost prezenți pentru o scurtă perioadă sau una mai îndelungată, atunci când îi pierzi lasă în urmă un gol cât de mic în inima ta. Să pierzi pe cineva grav e cumplit.” (p.239)