Titlul original: Alif the Unseen
Gen: Clasice, SF, Aventură, Fantasy, Young Adult
16+
Format: Harback
Număr de pagini: 424
Traducere: Andra Matzal și Cosmin Postolache
Format: 140 x 205 mm
Data apariției: Octombrie 2015 | Editura Arthur | Facebook YoungArt
Goodreads

Sinopsis:
Într-un stat totalitar din Orientul Mijlociu, un tânăr hacker face tot posibilul să-şi protejeze clienţii – disidenţi, islamişti, proscrişi şi alte grupări supravegheate de lege – de Mâna Statului. Îşi spune Alif şi e îndrăgostit de o femeie din rândul aristocraţiei care îl părăseşte pentru un prinţ bogat, ales de familie. Din acest punct, viaţa lui Alif ia o turnură cu totul neaşteptată. Fiinţe supranaturale desprinse din negura timpurilor, o carte magică ce ascunde sensuri pe care oamenii nu le pot pătrunde, duşmani de temut de care Alif trebuie să se ascundă şi de care trebuie să-şi apere prietenii, toate acestea dau peste cap lumea până atunci banală a tânărului erou, aruncându-l într-o nebuloasă din care cu greu găseşte calea către linişte.

„O poveste plină de imaginaţie… Wilson ţese cu măiestrie o poveste captivantă în care îmbină lumea tehnologizată a prezentului cu folclorul şi religia Orientului Mijlociu. Pentru cititorii amatori de aventură şi aflaţi în căutarea unei poveşti originale acest excelent roman sparge tiparele genului cu aceeaşi uşurinţă cu care personajele sar dintr-o realitate în alta.” – Library Journal

Rating: 3/5

Nu auzisem de Alif the Unseen până în momentul în care a apărut la Editura Art, la imprintul Young Art, sub denumirea de Alif Nevăzutul. Subiectul acestei cărți nu m-a atras în mod special din descrierea cărții, însă am fost un pic intrigată de povestea tânărului hacker, întrucât nu mai citisem ceva de acest tip până acum.

În centrul acțiunii îl avem pe Alif, un tânăr care locuiește în Orientul Mijlociu și are ocupația de hacker, lucrul său fiind făcut cu discreție, pentru a nu fi prins de Mâna, un mare hacker care se află la putere și își impune teroarea.

Aflăm despre protagonist că este îndrăgostit de o bună prietenă pe care o știe din copilărie, însă visele sale sunt năruite încă din momentul când fata, Intisar, este promisă în căsătorie altcuiva. Cu toate că și ea are sentimente puternice pentru Alif, faptul că statutul ei social este mai bun va duce la alegerea pe care tatăl fetei o face: căsătoria dintre aceasta și un alt personaj cu statut important, nimeni altul decât Mâna însuși.

Per total, cartea nu m-a impresionat, și chiar am fost plictisită pe alocuri. Nu mi s-a părut o lectură proastă, însă nu am reușit să rezonez prea mult cu cele citite. Au fost câteva schimbări de situație, dar nu am fost prinsă în mrejele lecturii, oricât de mult mi-aș fi dorit. Cu toate că începutul cărții a fost unul promițător, și chiar în multe pasaje răsfirate am apreciat minunatul stil peotic al lui G.Willow Wilson, nu am reușit să văd în această carte ceea ce au văzut cei care au premiat-o cu premiul “World Fantasy Award 2013”.

Autoarea americancă la origine și cunoscută mai ales pentru seria BD Ms. Marvel, s-a convertit la islamism, subiectul cărții fiind astfel poate și o exprimare a unor concepții necunoscute tuturor despre lumea islamică. Am întâlnit numeroși termeni care m-au introdus în lumea musulmană și islamică, lucru ce mi s-a părut benefic pentru un cititor (chiar dacă nu am reușit să rețin mare lucru).

Foarte interesantă mi s-a părut apariția așa numitelor spirite ce țin de mitologia musulmană și islamică, referindu-mă aici la djini, ghouli și efriți. Am mai întâlnit aceste spirite în Elias și spioana cărturarilor, și mi s-a părut foarte tare că am reușit în acest mod să descopăr niște lucruri necunoscute mie.

Dacă aveți o atracție pentru Orientul Mijlociu, puteți încerca această lectură, și poate vă va plăcea mai mult. Dacă ați citit cartea cumva, sunt curioasă cum vi s-a părut. 😀

Citate:

“Năluca păru să se amuze. Își făcuse apariția pe nesimțite și se așează tăcută în interiorul cercului de cretă și cenușă din mijlocul încăperii, privindu-l pe Reza cu ochii ei galbeni. Reza își înăbuși un tremur. Vederea nălucii încă îl mai umplea cu senzații contradictorii de groază și triumf. Când o invocase prima oară, Reza nu crezuse cu adevărat că o entitate atât de puternică ar putea fi ținută în frâu prin câteva cuvinte bine alese, însemnate pe podea, cuvintele pe care slujnica lui analfabetă le-ar fi putut mătura oricând. Ăsta era un testament, spera el, al învățăturii profunde pe care o stăpânea. Reza reușise să înlănțuie năluca, și până la isprăvirea poveștilor, avea să revină zi de zi.” (p.11)

“Alif nu le băgă în seamă, absorbit de înserare. Privea soarele care se-mbujora fierbinte, scufundându-se în deșert. Ajuns la ceasul lui cel mai sacru, Orașul începea să strălucească într-un văd de praf și fum. Undeva, între șirurile deorânduite de duplexuri și blocuri, Alif deslușea o fărâmă din Cartierul Vechi. Lovit de ultima suflare a soarelui, era scăldat într-o culoare care te lăsa fără grai: nu roz, așa cum era adesea descris în mod vulgar, ci mai degrabă un auriu-somon, ca apele unui vechi văl de mireasă, din mătase Janipur.” (p.37)

“O căprioară îi sări prin fața pleoapelor, urmărită de un cerb. Peisajul pe care îl străbăteau era o platformă de Linux. știa că pe undeva trebuia să fie o capcană pusă pentru căprioară – era scris în Zile -, așa că urmări pasiv creatura care se împleticea, strivinduși piciorul într-o încrengătură ascunsă de semne grafice. Un Troian, se gândi Alif, o capcană camuflată cu multă iscusință. Probabil fusese acceptat de căprioară fără să-și dea seama, deschizând cine știe ce progrămel dubios din altă țară. Cerbul alerga mai departe, inconștient. Era un program de utilitate, incapabil să răspundă zbieretelor căprioarei, construit mai mult pentru scopuri practice decât pentru empatie.” (p.205)

Le mulțumesc mult celor de la Editura Arthur pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere. Nu uitați să le vizitați și pagina de facebook: Youngart facebook, Editura Arthur facebook!!