Seria: Harry Potter
Titlul original: Harry Potter and the Philosoper’s Stone
Gen: Young Adult, Pentru copii, Aventură, Magie, Paranormal, Ficțiune, Clasice
Format: Harback cu supracopertă
Număr de pagini: 354
Traducere: Florin Bican
Format: 140 x 205 mm
Apărută în Noiembrie 2015 la editura Arthur
Club Diverta // Cumpără cartea de pe Dol
Goodreads

Sinopsis:
„Hogwarts va fi mereu aici să-ţi ureze bun-venit.“ – J.K. Rowling

 „Cărţile Harry Potter au o calitate rar întâlnită: sunt adorate de părinţi şi de copii deopotrivă.“ – Daily Telegraph

 „Aventurile lui Harry Potter sunt la fel de amuzante ca poveştile lui Roald Dahl şi la fel de pline de viaţă ca volumele seriei Narnia.“ – Daily Mail

 „J.K. Rowling a format o întreagă generaţie de cititori.“ – The Times

 „Dacă în copilărie aş fi avut acces la cărţile cu Harry Potter, sunt convins că nu doar copilăria, ci şi tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea mea ar fi arătat altfel.“– Florin Bican, traducător în limba română al primului volum din seria Harry Potter

Rating: 5+/5

A venit în sfârșit momentul când pot face și eu o recenzie pentru una dintre seriile mele preferate: Harry Potter. Primul volum al acestei serii scrise de J.K. Rowling se numește Harry Potter și Piatra Filosofală și a apărut recent la Editura Arthur sub o nouă traducere care îi aparține lui Florin Bican.

Nu am mai citit cap-coadă seria Harry Potter în traducerea veche a Ioanei Iepureanu de câțiva ani buni, dar aceea este traducerea cu care eu am crescut și care m-a atras, în ciuda părerilor negative. Ajunsă acum la o vârstă, și trecută prin mai multe cărți, pot spune într-adevăr că traducerea unor nume proprii dintr-o limbă în alta, fără a se face referire la numele originale, nu este un lucru bun întrucât se pierde din farmecul creat de autor.

Florin Bican revine cu o traducere mult mai bună din punctul acesta de vedere, numele proprii sunt la fel ca cele din engleză (Malfoy și nu Reacredință, Quidditch și nu Vâjhaț, Gryffindor și nu Cercetași, etc.).

Am auzit o serie de discuții despre cum traducerea de la Egmont nu era una corectă cu privire la ce am menționat mai sus, dar și deoarece existau pasaje din cartea originală care nu au fost traduse în întregime. Eu nu am apucat să citesc seria HP în limba engleză (este în proces acest amănunt), așa că nu pot spune cu certitudine acest lucru, dar adevărul este că am avut senzația că traducerea veche era un pic cam simplistă, ca și când lipsea ceva pe alocuri.

Noua traducere de la editura Arthur este încântătoare, și pot spune că după ce am făcut o comparație cu ediția de la Egmont, această nouă ediție este mult mai recomandată fiind una completă și corectă, sensul ideilor din engleză nepierzându-și originalitatea.

Întâlnim și aici o serie de traduceri de care sunt sigură că sunteți curioși: Salcia Plesnitoare (nope, Severus Plesneală nu mai există, în cazul în care vă întrebați; Severus Snape a rămas și în traducere – Whomping Willow, Salcia Bătăușă în traducerea veche), Mageamii (Muggles, sau Încuiați după traducerea veche), Nick-Cel-Decapitat-Un-Pic (Nearly Headless Nick, Nick Aproape-Făr-de-Cap în traducerea veche), Baronul-Băi-de-Sânge (Bloody Baron, Baronul Sângeros în traducerea veche), Nimbus Două Mii (Nimbus Two Thousand, Nimbus 2000 în traducerea veche), Trântorul (Scabbers, Pungașul în traducerea veche), etc.

Aceasta a fost o selecție de denumiri care mie mi-au sărit în atenție mai mult. Unele dintre ele îmi plac cum sună și în noua traducere, multe îmi plac și în traducerea veche. Cu toate că majoritatea numelor proprii nu au fost traduse, am observat și mici excepții.

Revenind la povestea cărții, pentru că nu am apucat să vă zic nimic încă! Această primă carte a seriei este una absolut magică. Lumea Harry Potter este una dintre lumile care m-a fascinat în copilărie, cărtile și filmele fiind prietenele mele care mă amuzau și mă linișteau de fiecare dată.

Povestea băiatului care a reușit să supraviețuiască atacului celui mai mare vrăjitor întunecat va dăinui probabil încă multă vreme de acum în colo. L-am urmărit cu drag pe Harry în primul lui an în care se înscrie la școala de magie Hogwarts, acolo unde au fost și părinții săi pe care nu a apucat să îi cunoască.

Vrăjile, fantomele plutitoare din castelul Hogwarts, bucuria rezolvării de mistere a lui Harry alături de prietenii săi Ron și Hermioane, m-au făcut să îndrăgesc fiecare capitol al acestei cărți, și să mă bucur de un univers unde fantasticul abia își deschide aripile, urmând ca următoarele cărți să mă dea pe spate din ce în ce mai mult.

Dacă nu ați citit această carte (serie) până acum, eu cred că aveți acum ocazia să vă apucați de o călătorie fantastică de care vă veți aminti multă vreme! Ca să fiți și mai atrași de această carte, la început veți găsi și o hartă interesantă a locurilor de care veți auzi în lumea magică Harry Potter.

Ca aspect, noua ediție este parțial mulțumitoare. Îmi place foarte mult că are o copertă cartonată care are aproape același aspect ca și supracoperta (aceasta din urmă având în plus un titlu lucios auriu), calitatea paginilor este ok, scrisul este potrivit ca mărime, avem parte și de o harta minunată la începutul cărții, însă imaginea de pe copertă mi-aș fi dorit să fie în întregime ca cea originală. Există numeroase ediții pentru coperta primului volum, și cred că se putea lucra mai mult la acest detaliu care uneori este cel mai atractiv pentru mulți cititori.




Citate:

“Tocmai ridicase bagheta, când ușa compartimentului se deschise din nou. Băiatul cu broasca se întoarse, de astă dată însoțit de o fată. Fata purta deja mantia de la Hogwarts.
– A văzut cineva o broască? A pierdut-o Neville.
Vorbea pe un ton autoritat. Avea o claie de păr șaten, iar dinții din față îi erau cam mari.
– Deja i-am spus că nu i-am văzut broasca, o informă Ron, dar fata nu părea să asculte ce zice.
Se uita la bagheta din mâna lui.
– A, făceai o vrajă? Ia să vedem.
Fata se așeză pe banchetă. Ron părea luat prin surprindere.
– Ăăă. Bine.
Își drese glasul.

Margarete, margarină, raze aurii de soare,
Șobolanul ăsta gras, să fie galben la culoare.

Agită bagheta, dar nu se întâmplă nimic. Trântorul rămase cenușiu și adormit.” (p.123-124)

“Era deosebit de greu. Harry și Seamus roteau bagheta și șfichiuiau aerul cu ea din răsputeri, dar pana pe care li se ceruse s-o trimită în slăvi rămânea în fața lor nemișcată. Seamus își pierduse răbdarea în asemenea măsură, încât îi dădu bietei pene un ghiont ajutător cu bagheta și-i dădu foc. Harry trebui să stingă cu pălăria flăcările izbucnite ca urmare a acestei manevre.
Nici Ron, la masa alăturată, nu părea să aibă mai mult noroc.
– Wingardium Leviosa! striga el cât îl ținea gura, rotindu-și brațele lungi de parcă era o moară de vânt.
– Nu pronunți corect, o auzi Harry pe Hermione repezindu-l. Se spune Wing-gar-dium Levi-o-sa, pronunță frumos silava «gar» – cu «a» lung.
– De ce n-o pronunți tu, dacă ești așa deșteaptă? mârâi Ron.
Hermione își suflecă mânecile robei, șfichiui aerul cu bagheta și zise:
– Wingardium Leviosa!
Pana decolă de pe pupitru și începu să graviteze pe deasupra lor, la o înălțime apreciabilă.
– Bravo, excelent! aplaudă profesorul Flitwick. Atenție, toată lumea! Domnișoara Granger a reușit!
La sfârșitul orei, Ron era un pachet de nervi.” (p.197)

“- Uitați-vă colo, spuse Hagrid. Vedeți ceva care strălucește pe pământ? Ceva argintiu? Ăla-i sânge de unicorn. În Pădure e un unicorn pe care l-a rănit ceva, nu se știe ce. Da’ rău de tot… E a doua oară săptămâna asta când se întâmplă așa ceva. Miercurea trecută am găsit un unicorn mort. De data asta, o să încercăm să găsim bietu’ animal rănit. S-ar putea să trebuiască să-l omorâm, ca să nu se mai chinuie.
– Și ce se întâmplă dacă, înainte să găsim noi unicornul, ne găsește fiara care l-a rănit? întrebă Malfoy, incapabil să-și ascundă frica din glas.
– Nimic din pădurea asta nu vă poate face vreun rău atâta vreme cât sunteți cu mine sau Fang, spuse Hagrid. Și să nu vă abateți de la potecă. Gata – acu’ ne-mpărțim în două echipe și urmăm poteca în direcții opuse. E sânge peste tot – tre’ să se fi târât de colo-colo cel puțin noaptea trecută.
– Îl vreau pe Fang, se repez Malfoy, privind la colții lungi ai câinelui.
– N-ai decât, da’ te previn, e un fricos, spuse Hagrid. Io, Harry și Hermione o s-o luăm într-o parte și Malfoy, Neville și Fang – în cealaltă. Și cine găsește unicornu’, lansează în sus scântei verzi. Ne-am înțeles? Scoateți-vă baghetele și exersați puțin chiar acum. Așa… Iar dacă cineva are probleme, lansați scântei roșii și-o să venim toți să vă găsim. Fiți cu băgare de seamă. Să mergem!” (p.283-284)

Puteți găsi această carte la Diverta. O puteți comanda de pe Dol și nu uitați să intrați și pe Club Diverta dacă vreți să stați la curent cu toate noutățile!