Recenzie: Deadpool, Thor, Iron Man # 4

Apărute pe 15 octombrie 2015 la LEX Comics
LEX Shop Facebook // Cumpără benzile desenate de pe LEX Shop

Pentru că au fost mai multe zile ploioase și friguroase m-am bucurat că am avut câteva benzi desenate care să mă însoțească acasă. Supereroii plini de adrenalină în această lună m-au ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină. 🙂

DEADPOOL #4 – “Cel rapid, cel mort și cel mort de tot”

O nouă lună, o nouă porție de râs și tăbăcit de funduri alături de Deadpool! Degeneratul Regenerat își continuă misiunea de a-i omorî pe toți foștii președinți americani decedați și reînviați așa că profită la maximum de sabia Vito pe care o căpătase anterior de la Doctorul Strange.

Numărul se deschide într-un mod plin de acțiune și amuzament. O întâlnim pe Marilyn Monroe care face ochi dulci unui președinte.. Stați, e ceva în neregulă cu acest scenariu! Nu este Marilyn ci este chiar Deadpool deghizat în ea! Și bine ne-a mai păcălit pe toți dar măcar eu nu mi-am luat-o pe coajă cum a pățit-o președintele Jack Kennedy (ha ha)!

Noroc că Deadpool își poate vindeca rănile pentru că în acest număr a avut parte de lupte peste lupte numai bune pentru a se face bucăți.

Este prima dată când îl văd pe Mercenarul cu Gura Mare (Deadpool) fără mască și cred că aș prefera să nu și-o mai scoată niciodată (în public) pentru că a părut că el era unul dintre președinții morți. Lupta finală din ring aproape că îi vine de hac lui Wade Wilson dar nimeni nu se pune cu el. Mai ales când are să primească urale de la toți cei care asistă meciul! *DEADPOOL! DEADPOOL! DEADPOOL!*

Se pare că am fost din nou onorată să am o mică interacțiune cu Deadpool, el fiind în continuare singurul conștient de existența cititorului, lucru care mi se pare absolut genial!

Ca și în numărul precedent, am fost și acum mulțumită să citesc o banda desenată plină de dinamism, culoare și amuzament. Am fost mulțumită de scenariul creat de Brian Posehn și Gerry Duggan iar desenele lui Tony Moore combinate cu arta culorii lui Val Staples au fost excepționale, fiecare cadru fiind plăcut vizual. Desigur, existând și o serie de scene 16+ care nu pot fi agreate poate de oricine.

Traducerea lui Octav Ungureanu mi s-a părut faină și cred că am sesizat câteva adaptări mai românești ale anumitor replici. Am simțit în continuare hazul sarcastic creat de Deapool și cred că asta este tot ce contează.

Finalul a fost destul de tare și mă întreb ce se va întâmpla în următorul număr! Vom avea parte de cotonogiri în spațiu? Cred că va fi palpitant să îl văd pe Deadpool la “mare altitudine“. 🙂

THOR #4 – “Ultimul zeu din Asgard” (ZEUL MĂCELAR, partea 4/5)

În acest număr ne este prezentată o altă imagine a lui Thor, o imagine din viitor când îl regăsim pe Zeul Tunetului într-o stare deplorabilă. Rămas singur și în suferință acesta ajunge să își ceara moartea de la creaturile negre ale Zeului Măcelar însă nu este omorât. Suferința sa este prelungiă în Asgard.

În același timp, Thor din prezent se află în peștera prezentată în numărul trecut unde rămăsesem într-un oarecare suspans. Se pare că nu este singur aici ci îl descoperă pe un alt zeu pe nume Shadrak care ne oferă mai multe detalii despre Zeul Măcelar cunoscut sub numele de Gorr.

Descoperim cât de măcelar este acesta cu adevărat și cât de mult iubește suferința zeilor, Shadrak fiind unul dintre zeii care de multe ori și-a pierdut mințile și a fost supus la diverse torturi. Încă de la început acest număr ne pregătește cu detalii care bagă frica în noi mai ales când aflăm că Gorr este un “artist” suprem care i-a tăiat pleoapele lui Shadrak numai pentru a-l face pe acesta să vadă cum familia sa este torturată.

Sub conducerea lui Gorr par să fie niște așa numiți monștrii negri care par destul de înfiorători atât prin aspectul lor cât și prin acțiunile lor.

Revenit în Orașul Invincibil alături de Shadrak, Thor descoperă că monștrii negri au ajuns și acolo iar pentru a afla unde se află Chronux, o lume secretă, Zeul Tunetului se va lupta cu aceștia.

Thor din viitor apare din nou în scenariu, mai motivat un pic ca la început dar puterile îl lasă destul de repede.

Finalul îl surprinde pe Thor cel din prezent venit la o posibilă viitoare luptă pe care abia aștept să o citesc! După tot ce a făcut și după ce am văzut cum arată Gorr (se pare că numele și aspectul lui se potrivesc de minune) chiar cred că merită cotonogit bine de tot cu stil. 🙂

Acest număr a fost destul de sângeros și față de cel anterior care emana glaciaritate, acesta s-a aflat aproape la polul opus.

Traducerea de Mihaela Agape mi s-a părut potrvitiă și cred că nu s-a pierdut din esența inițială. Scenariul lui Jason Aaron a fost mai energic de această dată și cred că ne pregătește bine pentru o viitoare luptă adevărată. Desenul lui Esad Ribic și culoarea realizată de Ive Svorcina au fost picăturile care au pus totul pe roate și au dat mai mult dinamism acestui număr.

IRON MAN #4 – “Teama de neant” (CREDE, partea 4/5)

De această dată Tony ajunge în catacombele ascunse de sub Paris unde are să lupte cu 13 mutanți! Pentru a face față acestui număr mare de adversari Omul de Oțel are pregătit un nou costum mai masiv și puternic în care își pune încrederea.

La începutul acestui număr avem parte de un mic preview al catacombelor în care pare să se petreacă un soi de experimente ciudate.

Revenim la câteva pagini mai lejere în care întâlnim un schimb de replici între Pepper și Tony care observ că încontinuu are o replică “amuzantă” pregătită pentru a o lua peste picior pe frumoasa roșcată. Nu îmi dau seama dacă are într-adevăr o atracție pentru ea sau preferă blondele poete cărora le face cadou mașini roșii de viteză (așa cum apare în acest număr).

Ajuns în catacombele din Paris, Tony descoperă cu groază un scenariu de Tolkien (care nu este pe gustul lui) și când dă nas în nas cu mutanții simte că scena este una din Lovecraft. Ca și în numărul trecut am devenit deja obișnuită să văd o combinație de oameni nebuni care încearcă să creeze ceva ce le depășește puterile, în cazul acesta experimentele eșuate fiind cele 13 mutante care atată ca niște fantome-vampir de Halloween.

Apreciez că Tony are o inimă pe acolo pe undeva dar după ce a omorât 12 dintre cele 13 mutante nu știu de ce a cedat în fața ultimei fete care, cu toate ca părea inactivă, cu siguranță că este periculoasă. Cu siguranță că moartea fostei iubete Maya Hansen încă îl afectează dacă face astfel de excepții, cruțând viața celor care par să nu fie periculoși.

Cu toate că la începutul lecturii l-am întâlnit pe Tony cel glumeț și răutăcios cu Pepper, la final este aproape la polul opus. Sunt curioasă ce este în mintea și sufletul lui cu adevărat și dacă va realiza ce este Pepper pentru el fără ca aceasta să fie pusă în pericol.

All in all, a fost un număr simpatic, mai mult pentru fete aș putea spune cu toate că are și niște scene sângeroase și creepy dar nu am fost speriată într-un mod special. Finalul l-am anticipat în mare măsură încă de când Tony s-a oferit să mai salveze “un cățeluș pierdut” care îl privea cu ochi fantomatici.

Am fost mulțumită de traducerea lui Mircea Pricăjan dar la capitolul scenariu by Kieron Gillen cred că se putea mai mult. La fel pot spune și de desen (Greg Land), inking (Jay Leisten) și culoare (Guru eFX) însă cred că mi-a plăcut mai mult aspectul acestui număr față de nr. 3. Deduc că acesta este stilul pentru benzile desenate Iron Man (sau cel puțin asta e senzația pe care o am). Mai multe păreri pe viitor la acest capitol!

Puteți găsi benzi desenate pe LEX Shop, sau să le găsiți în Inmedio, Cărturești, Librarium, Humanitas. Nu uitați să intrați și pe Facebook LEX Comics dacă vreți să stați la curent cu toate noutățile!