Titlu original: Thousand Cranes
Gen: Literatura Japoneză, Ficțiune, Clasici
Format: Paperback
Număr de pagini: 154
Format: 13 x 20 cm
Traducător: George Sipos
Apărută în 2015 la editura Humanitas

Sinopsis:
Senzualitatea, nostalgia, regretul și moartea învăluie delicata ceremonie a ceaiului, în care cel mai simplu gest are o semnificație profundă.

O mie de cocori pe o eșarfă de mãtase: un simbol al fericirii, o promisiune de viață armonioasă. Așa începe povestea lui Kikuji, un bărbat înconjurat de mai multe femei: evanescenta domnișoară Inamura, veninoasa Chikako, delicata doamnă Ōta – o frumusețe matură și melancolică –, inocenta Fumiko, fiica celei din urmă. Toate întâlnirile lor stau sub semnul ceremoniei ceaiului, însă arta subtilă a acesteia și obiectele fragile de porțelan nu vor putea să îmblânzească sentimentele și nici să împiedice decăderea personajelor.

„Kawabata este poetul celor mai subtile nuanțe, al evanescentului, al imperceptibilului.“ (Commonweal)

Rating: 3/5

O mie de cocori este o lectură în care autorul Yasunari Kawabata pune accent ca de cele mai multe ori pe tradițiile care se practică în Japonia, de această dată fiind în centru ceremonia ceaiului dar și legăturile familiale. Împărțită în cinci părți (O mie de cocori, Pâlc de copaci în amurg, Vasul Shino, Rujul mamei, Stea dublă), cartea ne familiarizează ca de obicei cu stilul minimalist, simplist, al lui Kawabata, atrăgându-ne atenția asupra unor lucruri mărunte din viața de zi cu zi.

Propozițiile scurte și pline de simboluri și imagini vizuale surprind acțiunile pline de încărcătură emoțională ale personajelor, dându-i cititorului o stare de relaxare și calmitate.

Cu toate că personajul principal, Kikuji, alături de cele secundare care îl înconjoară nu m-au impresionat, mi-a plăcut să lecturez această carte, autorii japonzi (mai ales Kawabata) având o calitate aparte de a mă relaxa și a mă face să trăiesc simplitatea momentelor prezentate.

Prezența unor “povești de dragoste” incerte m-au făcut să mă pierd printre cuvintele autorului care par să curgă lin asemenea ceaiului din timpul ceremoniilor. Cred că măestria lui Kawabata constă de fiecare dată în puterea acestuia de a reda orice lucru prin folosirea celor mai simple cuvinte, făcând cititorul să simtă cărțile acestuia ca și când ar fi niște poezii pe care trebuie să le recitești de mai multe ori pentru a descoperi fiecare simbol ascuns.

Citate:

“Lumina de afară era prea puternică pentruun pavilion de ceremonia ceaiului, dar scotea în evidență tinerețea fetei. Șervețul pe care-l folosea era roșu și impresiona nu atât prin moliciune, cât prin prospețime, de parcă mâinile fetei ar fi făcut să înflorească o floare roșie.
Și o mie de cocori, mici și albi, se înălțară în zbor în jurul ei.” (p.22)

“- Te-am aşteptat. Am vrut mult să mai stau de vorbă cu tine. Poate că-ți par prea îndrăzneață, dar chiar voiam să-ți zic ceva. Dacă ne spunem acum la revedere, cine ştie când ne mai vedem.” (p.25)

“Adormi în pace.
Mai apoi, toropit încă de somn, auzi păsărele ciripind. I se păru că se trezise pentru prima dată în viață în ciripit de păsărele.
Ceața de dimineață uda copacii de pe verandă. Kikuji simți că mintea îi fusese și ea complet purificată. Nu se gândea la nimic.”(p.36)

“Kikuji nu știa cum s-aleagă florile potrivite pentru ceremonia ceaiului, iar fata în casă nu se pricepea nici ea. Şi totuși, pentru ceaiul de dimineață, acea floare de rochița-rândunicii i se părea cum nu se poate mai potrivită.” (p.88)

Puteţi găsi această carte la librăria online Libris! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi carti online, Libris fiind o librarie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la carti in engleza. Puteţi găsi la această librarie aproape orice carte vă doriţi.