Gen: Ficțiune, Clasice, Fantasy, Cărți pentru copii
Colecția: Rao Clasic
Format: Cartonată cu supracopertă
Număr de pagini: 156
Format: x mm
Traducător: Ileana Cantuniari
Apărută în februarie 2014 la editura Rao
Club Diverta // Cumpără cartea de pe Dol

Sinopsis:
„Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpăă lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, îmblânzește-mă!“

Rating: 5+/5

O carte pentru copii, scrisă de un adult, dedicată tuturor copiilor și adulților care odată au fost copii. Micul Prinț este acea carte pe care oricine ar trebui să o citească măcar o dată în viață pentru a se amuza dar și pentru a-și da seama cum mai toți adulții uită cum este să fii copil și nu înțeleg mereu comportamentul și cuvintele celor mici.

Am citit povestea lui Antoine de Saint-Exupery când eram în clasele primare și cred că nu mă voi opri din a o reciti pe viitor! Atunci mi-a plăcut foarte mult însă acum chiar o iubesc. Este interesant cum, după ce trec anii, poți vedea lucrurile cu alți ochi, să le simți într-un mod diferit, mai profund, mai diferit, mai frumos, mai chibzuit. 🙂

Mica aventură a acestei cărticele m-a făcut să îl cunosc pe Micul prinț mai bine și să văd lumea prin ochii lui, o lume mai simplă, lipsită de grijile adulților. Există o frumusețe a acestei lumi de care mulți dintre noi uită. Devenim din ce în ce mai rigizi și absorbiți de activități care nu ne mai permit să ne bucurăm de lucrurile mărunte; uităm să privim un apus și să ne bucurăm de simplitatea lui, de clipele de relaxare pe care ni le poate oferi.

“Ah, micuțule prinț, ți-am înțeles astfel, încetul cu încetul, mica viață melancolică. Multă vreme n-ai avut altă distracție decât plăcerea apusurilor de soare.” (p.38)

“- Într-o zi am văzut soarele apunând de patruzeci și trei de ori! Iar un pic mai târziu ai adăugat: Știi… când ești așa de trist, îți plac apusurile de soare…
– În ziua celor patruzeci și trei de apusuri erai așadar atât de trist?
Însă micul prinț nu-mi răspunse.” (p.40)

Limbajul extrem de simplu al lui Antoine de Saint-Exupery este plin de simboluri ascunse, și te pune pe gânduri. Este o carte de suflet pe care o poți reciti de nenumărate ori și niciodată nu te poți plictisi de cuvintele sensibile pe care autorul le-a împărtășit cu toți cititorii. Este o carte minunată dar parcă are o notă profundă de tristețe care ți se vâră în suflet și te face și pe tine, asemenea autorului, să îl iei în brațe pe Micul prinț și să îl alini într-un mod care îți e prea greu de conceput.

Mi-a plăcut atât de mult cum arată această ediție micuță a cărții Micul prinț, fiindu-mi și mai drag de a lectura povestea, parcă dorind să o duc cât mai aproape de piept și să o strecor în suflet. Paginile grosuțe, albe și de o calitate impresionantă sunt presărate nu doar cu gândurile lui Saint-Exupery ci și cu ilustrațiile sale originale care te încântă vizual dar și sufletește, simplitatea lor amintindu-ți de copilărie.

Ca să fie tacâmul complet, cartea are și un semn de carte încorporat. Culoarea de un galben asemenea soareului mi s-a părut foarte potrivită pentru Micul prinț, și sunt curioasă cum arată și alte cărticele din colecția Rao clasic cu care sper eu să fac cunoștință și mai bine pe viitor!

Aceasta este o cărticică numai bună pentru acele zile când vreți să vă reculegeți gândurile sau să vă amintiți mai bine de copilul din voi. V-o recomand pentru a vă reînvia sămânța din suflet și a nu uita de ceea ce înseamnă să fii copil, să fii om.

Citate:

“Oamenilor mari le plac cifrele. Atunci când le vorbești de un nou prieten, ei nu te întreabă niciodată esențialul. Nu îți spun niciodată: «Cum e sunetul vocii sale? Care sunt jocurile lui preferate? Face colecție de fluturi?» Ei te întreabă: «Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme are? Cât câștigă tatăl lui?» Abia atunci li se pare că-l cunosc.” (p.26-27)

“E un lucru trist să uiți un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten. Și pot și eu să ajung ca unul dintre acei oameni mari pe care nu-i mai interesează decât cifrele.” (p.28-29)

“- Oare asta e de ajuns?
– Bineînțeles. Când găsești un diamant care nu e al nimănui, este al tău. Când găsești o insulă care nu e a nimănui, este a ta. Când ai primul o idee, o brevetizezi: este a ta. Iar eu posed stelele, deoarece nimeni niciodată înaintea mea nu s-a gândit să le posede.” (p.77)

“Omenirea ar putea fi înghesuită pe cea mai măruntă dintre insulițele Pacificului.
Oamenii mari, bineînțeles, nu vă vor crede. Ei își închipuie că ocupă mult loc. Se cred importanți precum baobabii. Îi veți sfătui așadar să facă socoteala. Doar se dau în vânt după cifre; treaba asta le va plăcea. Dar nu vă pierdeți vremea cu această pedeapsă școlărească. E inutil. Aveți doar încredere în mine.” (p.96)

“- Ceea ce e important nu se vede…
– Desigur…
– E ca în povestea cu floarea. Dacă iubești o floare care se află pe o stea, e plăcut, noaptea, să privești cerul. Toate stelele sunt înflorite.” (p.142)

Puteți găsi această carte la Diverta. O puteți comanda de pe Dol și nu uitați să intrați și pe Club Diverta dacă vreți să stați la curent cu toate noutățile!