Gen: Fantasy, Young Adult, Romantism, Magie, Paranormal, Distopie
Format: Paperback cu supracopertă
Număr de pagini: 408
Traducere: Laurențiu Dulman
Format: 130 x 200 mm
Apărută în 2015 la editura Trei
Goodreads

Sinopsis:
Capitala a căzut. Întunecatul conduce Ravka din tronul său de umbre.Acum, soarta ţării depinde de fragila Invocatoare a Soarelui, de o iscoadă căzută în dizgraţie şi de rămăşiţele unei armate magice, cândva măreaţă.
Pornită în căutarea ultimului amplificator al lui Morozova, Alina încheie noi alianţe şi lasă deoparte vechile rivalităţi.
Pe măsură ce află secretele Întunecatului, descoperă un trecut ce va schimba pentru totdeauna felul în care vede legătura lor, precum şi puterea cu care e înzestrată.
Numai pasărea de foc mai poate împiedica distrugerea Ravkăi, însă prinderea ei ar putea să o coste pe Alina viitorul pentru care luptă.

 

Rating: 3.5/5

Dragilor, sesizez că după multă vreme reușesc să duc și eu o serie la bun sfârșit! Din câte poate țineți minte, primul volum din seria Grisha, Regatul Umbrelor, a fost o descoperire minunată pentru mine! Mi-a plăcut mult stilul autoarei Leigh Bardugo și m-am îndrăgostit de personaje, fie ele pozitive sau negative. Aventura a continuat în Regatul Furtunilor (Grisha #2), unde am regăsit-o din nou pe Invocatoarea Soarelui, alături de Mal, Întunecat, și celelalte personaje.

Se pare că am ajuns acum la finalul acestei serii. Am fost extrem de entuziasmată când am văzut că Regatul Luminilor (Grisha #3) de Leigh Bardugo a apărut în România la editura Trei. Acest ultim volum din serie îmi trezise mari așteptări și pot spune încă de la început că finalul cărții a fost EXACT cum îmi dorisem eu să fie.

Vă întrebați de ce am dat nota pe care am dat-o probabil. Ei bine, să începem lista de nemulțumiri. :-))

Prin comparație cu primele două volume, acest al treilea pare cu totul diferit. Stilul autoarei este în continuare același însă acțiunea în sine este diferită. Încă de la început avem parte de o serie de evenimente “explozive” care fac ca acțiunea să evolueze destul de repede. Pe tot parcursul volumului am asistat la momente destul de tensionate (era de așteptat acest lucru) dar ele nu m-au făcut decât în rare situații să tresar în vreun fel.

Personajele nu mi-au mai stârnit un interes la fel de mare ca și până acum. Nu am simțit o evoluție a lor ci chiar am realizat că în unele momente ele regresează. Personajul negativ, Întunecatul, este destul de râvnit de foarte mulți dintre fani. Având în vedere că acest volum este ultimul din serie, mă așteptam să îl regăsesc mult mai des în centrul acțiunii decât am făcut-o.

Știți cum se zice că e bine să îți dorești ceva din suflet ca acel lucru să se întâmple? Ei bine, finalul a fost exact ce mi-am dorit eu, numai că modul în care s-a ajuns la acest final m-a făcut să regret pentru că autoarea nu a fost la fel de inspirată ca în volumele 1 și 2. Destinul lui Mal a fost schimbat și, pe cât de mult m-a bucurat acest lucru, pe atât de mult mi s-a părut că personajul a scăzut în ochii mei din acest motiv. La fel pot spune și despre Alina care pe parcursul celor trei volume trăiește într-un triunghi amoros (care este mai degrabă dreptunghi dacă țin cont de numeroșii ei admiratori), fiind mereu nelămurită de ceea ce simte cu adevărat.

Unul dintre momentele când am fost chiar uimită de ceea ce citeam este acela în care am descoperit adevărul despre cel de-al treilea amplificator. Mi s-a părut o chestie super tare și chiar nu m-aș fi gândit la acel lucru. 🙂

Sunt curioasă care este și părerea voastră despre finalul acestei serii. Eu cred că mă încadrez undeva pe la mijlocul turmei cititorilor: nici impresionată dar nici dezamăgită în totalitate. Cum eu sunt o fană a finalurilor fericite, aeastă lectură plăcută mi-a demonstrat (și mi-a dat peste nas) că nu finalurile fericite sunt cele care fac o carte bună. Sunt amănunte mult mai importante care contează, precum ar fi evoluția personajelor (ceea ce aici a cam lipsit). Doream ceva mult mai palpitant de la finalul seriei și se pare că nu am reușit să obțin chiar tot ce îmi doream.


Citate:

“Distruge, dezarmează, imobilizează.
După ce am pornit spre galeria care ducea la arhive, am aruncat o privire peste umăr. Zoya trântise un soldat pe spate și îl răsucea ca pe o țestoasă, mâna ei desenând alene cercuri în aer. Ruby îi vorbea lui Mal cu un zâmbet larg și cu o mină entuziastă. Dar Mal se uita la mine. În lumina fantomatică a cavernei, ochii lui adânci aveau o strălucire albastră, ce amintea de culoarea din mijlocul unei flăcări.” (p.31)

“- Mal…
– Trebuie să am grijă de siguranța ta, Alina, să fiu atent doar la ce contează. Și nu pot să fac asta dacă…
S-a oprit și a oftat prelung:
– Ai fost menită pentru ceva mai important decât mine și am să mor luptând ca să obții acel lucru. Dar, te rog nu-mi cere să mă prefac că mi-e ușor.” (p.93-94)

“- Se zice că asemănătorul cheamă asemănătorul, fata mea. Și, potrivit celor mai rafinate principii ale științei, suntem, în esență, la fel ca toate lucrurile. Lumina trăiește în spațiile dintre elemente. Se află și în solul acelui munte, în stânci și în zăpadă. Tăietura e deja făcută.” (p.176)

“M-am întins pe pat, învăluită în lumina stelelor, cu smaraldul strâns în palmă.
Mai târziu nu mi-am putut da seama dacă o făcusem în mod intenționat sau fusese doar un accident pricinuit de inima mea rănită, care se agăța de legătura aceea invizibilă. Poate eram prea obosită ca să rezist atracției lui. M-am trezit într-o cameră încețoșată, uitându-mă la Întunecatul.” (p.194)

“Și cât timp aveau să fie fericiți? Poate că iubirea era o superstiție, o rugăciune pe care o spuneam ca să ținem la distanță singurătatea. Am dat cu capul pe spate. Stelele păreau apropiate unele de altele, când, de fapt, erau despărțite de milioane de kilometri. La urma urmelor, poate că iubirea nu era decât dorul după ceva foarte strălucitor, dar niciodată accesibil.” (p.230)

“Ce este infinit? Universul și lăcomia oamenilor.” (p.366)

Îi mulțumesc editurii Trei pentru că a acceptat să îmi ofere un exemplar al cărții pentru recenzie în schimbul părerii mele sincere.