Gen: Ficțiune
Format: Paperback
Număr de pagini: 272
Format: 130 x 200mm
Apărută în 2015 la editura Trei
Goodreads
Au fost odată ca niciodată un Zmeu Albastru şi o Floarea Soarelui. Într-o zi, Zmeul i-a dat Florii un băţ şi o aţă, ca un fel de undiţă, şi i a spus: „Ai încredere că, atâta timp cât stau lângă tine, băţul e prins de cer şi nu se poate desprinde”. Floarea Soarelui s-a agăţat de funia băţului, a urcat pe inimă, a închis ochii şi a început să se legene. Fiecare bătaie a inimii ţinea locul unei cărămizi. Aşa îşi construiau lumea. După câteva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greşeală Cerul. S-a speriat atât de tare de fericire, încât a deschis ochii. Era singură. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cât să cadă din Cer, să se izbească de pământ şi într-o secundă să se facă ţăndări. Când Zmeul s-a întors, a fost prea târziu. Fiecare mângâiere pe care i-o broda pe suflet năştea o lacrimă. Şi fiecare lacrimă făcea să crească-n locul ei… un cactus. Povestea oamenilor cactuşi este povestea celor care au îndemânarea să (se) mintă.
Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum să te-ntorci, n-ai cum să te opreşti, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?”. Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nicio şansă de ezitare… simţi exact pe unde s-o iei.
În urmă cu aproximativ o lună am aflat de turneul de 40 de zile al lui Chris Simion, turneu în care autoarea avea să își lanseze cartea intitulată chiar 40 de zile. Pentru că autoarea avea să vină și în Constanța pentru lansarea cărții, nu am mai stat pe gânduri, fapt pentru care mi-am comandat cartea și la scurt timp m-am apucat să o citesc. În momentul când ajunsesem la Cărturești pentru lansarea de carte am fost destul de entuziasmată nu doar pentru faptul că aveam să particip la prima mea lansare de carte sau pentru faptul că aveam să mă întâlnesc cu autoarea și să obțin autograful ei, dar și pentru faptul că era ceva nou în aer, un sentiment pe care nu îl mai întâlnisem. Aveam să descopăr o autoare și alți cititori asemenea mie care probabil nu știau foarte multe despre 40 de zile (desigur, cu excepția primeia menționate).
În momentul când am ajuns la lansare citisem aproape jumătate din carte și pot spune că eram foarte mulțumită de tot ceea ce citisem. Lecturarea cărții a fost plăcută și paginile zburau una după alta, făcându-mă curioasă despre subiect.
Cartea este scrisă într-un mod interesant, începând cu o scurtă parte în care suntem înștiințați de călătoria unei femei către o mănăstire. Din câte am dedus, lectura este una care se adresează descoperirii de sine în momentele mai grele ale vieții, punând în centru o poveste de dragoste (între Floarea Soarelui și Zmeul Albastru) care se transformă din adevăr în minciună, în minciuni.
Mi-a plăcut structura cărții. Organizată în capitole scurte, având la început niște cuvinte care de multe ori te pun pe gânduri iar mai apoi două adresări directe (către Zmeul Albastru și către Dumnezeu), aceasta este completată și de imagini în care se regăsesc chiar însemnările autoarei pentru fiecare dintre cele 40 de zile.
Recomand cartea tuturor care vor să se descopere și să aibă câteva momente de reculegere. O puteți citi cu lăcomie în câteva zile sau chiar într-una singură sau puteți savura câte un capitol timp de 40 de zile, să simțiți poate chiar o creștere a sufletului pentru fiecare informație care vi se cuibă
Autoarea Chris Simion a fost foarte amabilă și, după ce ne-a vorbit și ne-a răspuns la întrebări a organizat sesiunea de autografe unde, după câte puteți vedea, am obținut și eu un autograf personalizat dar și un semn de carte și chiar o bucată din funia care se regăsește în povestea cărții. 🙂
“- Te consideri mai bună decât el? Dacă te consideri fără păcat, nu îl ierta. Crezi că nu poți să uiți? Dacă nu uiți, mori puțin câte puțin în fiecare clipă.” (p.37)
“Trăim absurd. Când un om își deschide sufletul necondiționat, ne speriem, suntem sceptici sau ne batem joc de el. Reacționăm la ceea ce suntem, la neputința și slăbiciunea noastră.” (p.57)
“Soarele vesel și galben desenat de noi pe hârtie a luat foc. În locul lui s-a născut pe Cer un soare real, pe care nu-l mai vedeam decât atunci când ne puneam ochelarii. Și cel mai trist era că pe soarele ăsta nici nu ne mai puteam cățăra visele pentru că ni le-a ars.” (p.60)
“Trebuie doar să ai răbdare. Nimic nu se întâmplă mai devreme sau mai târziu. Toate se întâmplă exact atunci când trebuie.” (p.70)
“Lupta nu e între tine și restul. Lupta e între tine și tine. Când minți, nu minți pe altcineva. Te minți pe tine.” (p.154)
Leave A Comment