Gen: Fantasy, Adult, Magical Realism, Paranormal
Număr de pagini: 200
Editura: Paladin
Copertă: paperback
Format: 14 x 20cm
Traducere: Iulia Dromereschi
Publicat pe data de iunie 2014
Goodreads

Sinopsis:
Un bărbat se întoarce în locurile în care a copilărit pentru a participa la o înmormântare. Acesta este momentul în care ies la iveală întâmplări stranii şi înfricoşătoare prin care a trecut, la vârsta de şapte ani, alături de trei persoane extraordinare: micuţa Lettie Hempstock (pentru care iazul de la capătul aleii este un ocean), mama şi bunica acesteia (care susţine că îşi aminteşte de începuturile lumii şi de Big Bang).
Harul de povestitor al lui Neil Gaiman nu se dezminte nici de această dată: într-o istorisire plină de suspans şi poezie ni se dezvăluie o lume magică ale cărei creaturi fantastice vorbesc cea dintâi limbă, cea a creaţiei, în care orice ai rosti devine real.
Pe scurt, Oceanul de la capătul aleii este o carte pentru adulţi, despre fantasmele copilăriei.

Rating: 3/5

După cum unii dintre voi ştiu, în luna lui octombrie am citit pentru evenimentul/readalong Cartepidemia (FB, Goodreads) cartea Oceanul de la capatul aleii de Neil Gaiman. Dacă nu aţi făcut-o deja şi doriţi să vedeţi livechat-ul pe care l-am avut pe 2 noiembrie la ora 17:00, o puteţi face aici.

Am mai citit de acelaşi autor cartea Pulbere de stele care mi-a plăcut foarte mult! De această dată nu am fost la fel de încântată de cartea citită pentru faptul că nu m-am identificat cu acţiunea sau personajele însă a fost o carte drăguţă.

Fără îndoială, stilul lui Gaiman este prezent aici dar autorul îi dă cărţii o notă oarecum tristă. Aş putea spune că acest volum are începutul şi sfârşitul în oglindă, aici fiind momentele în care îl regăsim pe protagonist la maturitate. Personajul principal ajuns la bătrâneţe ne prezintă anumite întâmplări fantastice pe care acesta le-a trăit alături de o fată pe nume Lettie, familia ei şi câteva pisicuţe drăguţe pe vremea când era doar un băiat.

De multe ori am găsit anumite citate drăguţe care mi-au plăcut şi mi-aş fi dorit să fie mai multe de acest tip. 🙂

Încă de la început am fost surprinsă de un eveniment oarecum ciudat, de o moarte aproape inexplicabilă. Fantasticul prezent în carte nu a fost în totalitate pe placul meu, forţele negative fiind şi foarte ciudate. Cu toate acestea cred că autorul a reuşit să inventeze foarte multe lucruri pe cât de ciudate, pe atât de interesante, lucruri la care eu, personal, nu m-aş fi gândit nici într-o mie de ani!

Mi-a plăcut mult de grupul aventurier format din personajele tinere ale cărţii (băiatul şi Lettie -şi cizmele ei!!!) şi mi-au plăcut şi pisicuţele drăguţe întâlnite pe parcurul acţiunii. A fost interesant şi conceptul oceanului (dar şi discutabil) din spatele casei familiei Hempstock, modul în care băiatul a ajuns în ocean printr-o… găleată, dar şi multe alte lucruri de acest tip.

Personajul care mi-a displăcut foarte mult este cu siguranţă Ursula, care m-a dus cu gândul la vrăjitoarele din cartea “Pulbere de stele” a aceluiaşi autor.

Subiectul creaţiei lumii este prezent în această carte dar nu cred că a fost explorat îndeajuns de mult şi legătura personajelor cu acest subiect ar fi putut fi detaliată mai bine.

Din punctul meu de vedere cartea nu cred că este recomandată copiilor cu toate că nu am întâlnit dificultăţi la lecturare. Nu are scene înfricoşătoare (ici colo câte un moment) dar mi se pare încă ciudat faptul că este o carte catalogată ca fiind pentru copii.

Cartea este relativ scurtuţă şi, fiind destul de ciudată şi având un final confuz lasă loc de multe interpretări.

Dacă vă plac cărţile care nu au un final clar, cu elemente ciudate fantastice ce se împletesc cu personaje neobişnuite şi evenimente stranii, vă invit să citiţi această carte! 🙂

Citate:

“Am lovit o piatră cu piciorul.
– De ceva vreme” înseamnă “o perioadă îndelungată?
A încuviinţat.
– Câţi ani ai, de fapt? am întrebat.
– Unsprezece.
M-am gândit puţin, apoi am întrebat:
– De cât timp ai unsprezece ani?
Mi-a zâmbit.”

“Mergeam sub un umbrar de meri înfloriţi, iar lumea mirosea a miere.
– Asta e problema cu lucrurile însufleţite. Nu trăiesc prea mult. Pisicuţe azi, pisici bătrâne mâine. Apoi, doar amintiri. Iar amintirile se risipesc, se amestecă şi se confundă…”

“Îmi plăcea să dorm cu geamurile deschise. Nopţile ploioase erau cele mai grozave: deschideam fereastra, îmi lăsam capul pe pernă, închideam ochii şi simţeam vântul atingându-mi faţa. Ascultam copacii clătinându-se şi gemând. Dacă aveam noroc, mă trezeam cu picături de ploaie pe faţă şi îmi imaginam că mă aflu în barca mea, în mijlocul oceanului. Se clătina pe marea umflată. Nu mă visam pirat şi nici nu aveam o discuţie anume. Doar mă aflam pe barca mea.”

“- Am găsit o pisicuţă, am spus.
– Văd şi eu. Cred că te-a urmărit de pe câmpurile de unde ai scos-o.
– E pisicuţa aia? Cea pe care-am ales-o?
– Da. Nu ţi-a spus încă numele ei?
– Nu. Fac asta de obicei?
– Uneori, dacă asculţi cu atenţie.”

Puteţi găsi această carte la librăria online Libris ! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi carti online, Libris fiind o librarie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la carti in engleza. Puteţi găsi la această librarie aproape orice carte vă doriţi.