Număr de pagini: 249
Format: Paperback
Limba: Română
Editura: Rao

Sinopsis:

O seară plăcută de bridge se transformă în investigarea unei crime când excentricul domn Shaitana, gazda lor, este găsit mort. Oare pot cei patru anchetatori invitaţi – Hercule Poirot, superintendentul Battle, colonelul Race şi Ariadne Oliver – să descopere care dintre ceilalţi patru musafiri este ucigaşul? Toţi patru au avut ocazia şi toţi patru aveau ceva de ascuns. La urma urmelor, gazda lor părea să fie convinsă că fiecare dintre ei reuşise să scape nepedepsit după comiterea unei crime.

Notă: 5/5

Nu ştiu cum sunt alţii însă eu când mă trezesc am atâtea idei prin cap că mă mir cum de nu mi-a explodat până acum. :)) Cum mereu îmi place să mă aglomerez cu nu ştiu câte sarcini, căci aşa fac Gemenii, la fel îmi place să mă aglomerez şi cu numărul de cărţi începute. Acum însă o duc mai bine faţă de alte dăţi când nu puteam lăsa din mâini n-şpe mii de cărţi. 😀

Pentru că simţeam nevoia de ceva diferit săptămânile astea, am trecut la investigaţii alături de Hercule Poirot, unul din detectivii mei preferaţi.

Nu mai citisem ceva de Agatha Christie de vreo 2-3 ani însă mi-am intrat repede în mână şi am fost surprinsă cum crima are loc încă din primele capitole, restul cărţii lăsând prilej cititorului să descopere cine este criminalul.

Aveam anumite bănuieli însă “celulele cenuşii” ale lui Poirot m-au dat ca deobicei pe spate! Nu voi spune cine este criminalul însă vă pot spune că ultimele 50 de pagini au fost un total amalgam pentru mintea mea care era ceva de genul: “Dacă nu e X criminalul, atunci trebuie să fie Y!…. Sau Z… sau…”.

Nu îmi dau seama dacă au fost îndeajuns de multe indicii pentru ca cititorul să îşi dea seama cine este criminalul însă la un moment dat poţi bănui că oricare din cei prezenţi la acţiune a comis crima.

Finalul întortocheat dar simplu în acelaşi timp te face să doreşti să continui rezolvarea de crime! Nu am multe de zis căci stilul Agathei Christie este unul inconfundabil iar concluzia este că mi-a plăcut acest volum şi îl recomand pasionaţilor de romane poliţiste.

Acum că am citit cartea voi vrea să rerevăd şi episodul făcut după acest volum. 😀 Sunt curioasă cum este deoarece nu prea mi-l mai amintesc.

Citate:

“Poirot traversă camera îndreptându-se spre masa de bridge. Fără să atingă ceva, el examină scorurile. Clătină din cap o dată sau de două ori.

-Prostuţul! Oh, prostuţul! murmură Hercule Poirot. Să se îmbrace ca un diavol şi să încerce să înfricoşeze oamenii. Quel enfantillage! “