Gen: Young Adult, Paranormal, Vârcolaci, Fantasy, Romance, Supranatural
Format: Copertă cartonată
Număr de pagini: 224
Editura: Leda
Format: 13×20,5cm
Traducător: Carmen Botoşaru
Data apariţiei: Februarie 2012
Goodreads

Sinopsis:
LIV ARE UN SECRET TULBURĂTOR.
Când a împlinit treisprezece ani, lui Liv i s-a întâmplat ceva care i-a schimbat complet viaţa. Din acest moment, se simte pierdută…nu se mai regăseşte în nimic. Singurele clipe în care este cu adevărat ea însăşi sunt cele petrecute alături de prietenul ei, Corey, în pădurea din jurul oraşului în care cei doi locuiesc. Dar lucrurile continuă să se complice: în pădure, Liv este urmărită de o femeie misterioasă, un grup de băieţi ciudaţi o pândesc… şi tot aici află de blestemul ce pare că o va bântui pentru totdeauna.
Blestemul care, cu patru ani în urmă, i-a provocat FRENEZIA. Şi care i-o poate provoca din nou, cât de curând…

Rating: 2.5-3/5
Au trecut mai bine de doi ani de când a apărut această carte la noi. Am reuşit şi eu după multă vreme să o citesc întrucât o aveam de anul trecut ( în urma unui schimb de cărţi).

Am auzit multe păreri negative despre “Frenezia” dar şi unele pozitive fapt ce mi-a dat de înţeles că fie avea să îmi placă, fie nu. Nu mi s-a părut o carte rea (ce mod frumos de a vă îmbia în lecturarea ei!) dar cu siguranţă nu aveam cum să îi dau 5 steluţe după ce am citit-o.

Acţiunea o urmăreşte pe Liv, o fată de 13 ani care din momentul în care devine femeie, şi alte transformări încep să se petreacă înauntrul ei (şi nu numai).

Faptul că autoarea i-a oferit acestei cărţi o anume apropiere de realitate l-am considerat un plus. Îmbinarea elementelor supranaturale, fantastice cu viaţa normală a personajelor este făcută destul de bine însă cred că poveştii îi lipseşte acel ceva care îi dă unei cărţi sclipirea.

Această lectură are o anumită profunzime, şi dacă vă aşteptaţi ca ea să fie una fericită, pot să vă spun că veţi avea parte şi de momente mai triste, veţi suferi alături de personaje şi veţi simţi că în ciuda prezenţei fantasticului din carte personajele sunt…umane. 🙂

Ce nu mi-a plăcut la această carte a fost presupun lipsa elaborării subiectului, sfârşitul care mă făcea să mă gândesc la nesăbuinţa personajelor şi limbajul autoarei, modul de exprimare (destul de simplu şi oarecum neatregător pentru un cititor care doreşte să fie surprins şi prins în mrejele lecturii). Personajele, nu foarte multe la număr, nu consider că au fost îndeajuns de bine descrise iar emoţiile protagonistei erau de cele mai multe ori prea mult expuse cititorului în mod direct şi nu în mod indirect, lucru ce ar fi permis o altă percepţie a evenimentelor.

Nu recomand în mod special această carte. Nu este rea însă după lecturarea ei (lucru ce se poate face destul de rapid) nu cred că veţi rămâne cu gândul la ea. Sunt multe cărţi pe lumea aceasta şi noi încercăm să le găsim pe cele în care ne regăsim. De cele mai multe ori mă gândesc că cel mai bine ar fi să mai facem şi pauze de citit (mă refer la persoanele care citesc destul de mult) şi să ne apucăm să răsfoim cărţile deja citite, cărţile care ne-au transmis atât de multe în momentul în care le-am citit.

Voi aţi reuşit să lecturaţi această carte? Ce părere aţi avut despre ea?

Citate:

“Când m-am ridicat, Corey mi-a îmbrăţişat picioarele şi m-a culcat la pământ. Ne-am rostogolit pe stratul de muşchi moale, iar în păr ni s-au prins frunze. Mi-am lipit faţa de pieptul lui şi-am încercat să mă ghemuiesc lângă el, să mă fac şi mai mică, să nu mai trebuiască să plec niciodată.”

“M-am uitat cum a sărit jos, în grădina de dedesubt, într-un fel în care niciun băiat n-ar fi putut să sară. S-a întors şi a privit în sus la mine, pentru ultima oară, apoi a dispărut în noapte.

Am simţit parfumul trandafirilor ca pe o otravă minunată.”

“Voiam să-i strig totul mamei mele. […]

Dar ştiam că, în aceeaşi măsură, era şi vina mea. Pentru că nu-l sunasem mai des pe Pace. Pentru că-l lăsasem singur când era rănit. Pentru că nu văzusem semnele. Poate chiar pentru că mă născusem.”