 |
| sursă poză: Tumblr |
A început să picure afară iar vântul bate deja destul de tare. Este frig însă deodată s-a făcut primăvară în sufletul meu şi voi rămâne cu flori de cireş îmbobocite până va da căldura ca ele să înflorească mai mult.
Este ciudat cum într-o zi oarecare un simplu mesaj frumos îţi poate schimba starea şi te poate arunca pe alte meleaguri. Mi-e gândul la Crăciun, la zăpada şi steluţe luminânde, la cadouri şi miros de prajituri dar momentan văd lampioane strălucind printre copaci înfloriţi.
M-am săturat de ploaia care cade ne-ncetat
aş vrea ca sufletul să mi-l închid
într-o colivie de sticlă
unde numai un nor de soare să pătrundă.
Aerul poate să aştepte
afară –
căci nu-mi trebuie să respir
când am lumină să privesc.
© Secretele Cărților
 |
|
|
Ce dragut! Chiar imi place mult poezia. <3
Si eu visez la flori de cires, dar pentru moment ma incalzeste gandul ca mai e foarte putin pana la Craciun, cu toate bucuriile si frumusetile lui. ^_^
Mersi mult, Ralu <3 ~~ Ma bucur ca iti place ^^ O scrisesem mai demult si am dat intamplator peste ea.
Da, abia astept si eu Craciunul 😀 Sper sa fie si nitica zapada ~~