Recenzie: Seraphina de Rachel Hartman

Rating: 5+/5

Prima carte despre dragoni pe care am citit-o a fost “Eragon” de Christopher Paolini, o carte care mi-a plăcut însă nu m-a impresionat în mod special. Nu acelaşi lucru îl pot spune despre “Seraphina” de Rachel Hartman! Începutul cărţii mi s-a părut un picuţ greoi, întrucât au fost o serie de termeni care nu îmi erau familiari, autoarea având o imaginaţie remarcabilă de a introduce nişte elemente noi şi interesante în cartea sa. Pe parcursul lecturii am fost absorbită de tot ceea ce se întâmpla şi rămâneam curioasă de fiecare dată când terminam un capitol. Nu am citit cartea într-un timp record (de obicei păţesc acest lucru cu volumele mai groase), dar am reuşit astfel să savurez mai bine toată acţiunea, făcându-mă de multe ori să mă gândesc dacă ceea ce îmi aminteam fusese într-adevăr o carte şi nu un film!

Noutatea pe care autoarea o aduce acestei cărţi (ei bine, una dintre noutăţi), o fată pe jumătate dragon, m-a impresionat în mod special, întrucât şi acţiunea se petrece într-un cadru care ne duce cu gândul la vremurile de demult.

Fiecare personaj impresionează prin ceva, având un caracter puternic, indiferent de bunătatea sau răutatea pe care o ascunde. Toate personajele au o mască şi îşi ascund adevărata faţă, până şi Seraphina jucând acest rol.

Minciuni, secrete, alianțe ascunse, impostori care îşi joacă bine rolul, toate au un cuvânt de spus în măiestria cu care Hartman a scris această carte.

Mi-au plăcut foarte mult personajele, protagonista, Seraphina, fiind preferata mea. Puterea de caracter de care dă dovadă atunci când încearcă de fiecare dată să îşi ascundă adevărata natură, lupta interioară pe care o duce din cauza a ceea ce este, vinovăţia pe care o simte pentru acest lucru şi pentru dragostea care îi răsare în suflet, toate, toate o fac pe ea ceea ce este. Nu doar aceste lucruri îi apasă sufletul ci şi relaţiile încurcate care au făcut-o ceea ce e, istoria tragică a rudelor sale.
Aceasta deţine şi un har minunat de a cânta într-un mod angelic, impresionându-i pe cei din jur de multe ori, dar şi un talent ascuns de a citi gândurile celor asemenea ei.

Mi s-a părut o carte foarte bine construită şi mult mai serioasă faţă de altele pe care le-am citit (prin serios a nu se înţelege plictisitor). Glumele care mai sunt prezente ici colo au o altă tonalitate faţă de cele întâlnite până acum, multe dintre ele fiind şi sarcastice, însă acest lucru nu m-a împiedicat să mă amuz.

Prezenţa unui romantism destul de tragic îi dă cărţii o intensitate şi mai mare, promisiunile făcute neputând fi încălcate chiar dacă dragostea personajelor este puternică şi reciprocă.

Personajele negative sunt foarte bine camuflate, făcând cititorul să tresalte într-un fel sau altul atunci când ele sunt demascate.

Principalul element fantastic, dragonii, are un loc aparte în cadrul acţiunii, la fel ca şi oamenii de rând dar şi ca cei… aflaţi la graniţa dintre. 🙂 Creaturile ciudate şi noi care m-au făcut curioasă, dar şi temătoare în acelaşi timp, au fost quigutl, creaturi care se înrudesc cu dragonii dar sunt mult mai mici şi ciudate prin comparaţie cu aceştia.

O călătorie fantastică alături de un personaj excepţional, o luptă între oameni şi dragoni dusă de când lumea, toate m-au impresionat şi m-au făcut să mă bucur că am citit această carte.

La finalul lecturii am găsit şi două liste care vin în ajutorul cititorului: una cu personajele acestei cărţi şi cealaltă cu diverşii termeni pe care autoarea i-a creat. Iar după acestea, am citit un capitol special şi amuzant care prezintă o întâmplare din trecut cu o parte din personaje. 😀

Dacă nu aţi citit această carte v-o recomand cu toată încrederea! Cu siguranţă că vă va plăcea, mai ales dacă sunteţi iubitori ai genului fantasy. Abia aştept să citesc ce se va mai întâmpla şi în cel de-al doilea volum!

Citate: