Gen: Dramă, Literatură Japoneză, Ficțiune, Mister
Număr de pagini: 184
Format: Paperback
Limba: Română
Editura: Allfa
Colecție: Strada Ficțiunii Contemporan

Rei, soţul lui Kei, dispare în condiţii misterioase. După 12 ani de existenţă monotonă, amorţită, alături de mama ei şi de fiica adolescentă, într-o zi, dintr-un impuls inexplicabil, Kei ia trenul spre Manazuru, un orăşel aflat la malul mării. Ritmul lent, hipnotic al orăşelului îi induce o stare aparte, care o transportă în trecut. Obsedată de dispariţia lui Rei, Kei simte că doar acolo, în apropierea oceanului, poate medita asupra evenimentelor care i-au provocat atâta disperare şi îndoială. Doar acolo îşi poate reface legătura cu trecutul, găsind alinare.

 

Rating: 3.5/5

Cea de-a doua carte aleasă pentru campania vALLunar a fost Manazuru de Hiromi Kawakami, întrucât doream să gust din operele mai multor autori japonezi.

Acţiunea o surprinde în prim plan pe Kei, mamă a lui Momo şi şoţie a lui Rei.

Rei, soţul lui Kei, dispare în mod misterios în urmă cu 12 ani, moment din care Kei este o altă femeie, una cu mult schimbată.

Femeia locuieşte împreună cu mama şi fiica sa iar în acelaşi timp ea are o aventură cu un aşa numit Seiji. Cu toate acestea ea nu ştie încă ce vrea de la viaţă şi este bântuită mereu de trecutul său şi de amintirea soţului dat dispărut.

Momo, fetiţa ei, creşte simţitor cu ochii şi o face pe Kei să devină tristă din această cauză, ea parcă având senzaţia că are să o piardă şi pe aceasta.

Pentru a-şi calma sufletul şi a-şi face ordine în gânduri, Kei decide să meargă în Manazuru, un orăşel aflat la malul mării. Aici, bântuită de fantomele trecutului, ea îşi aduce aminte de Rei iar obsesia ei pentru el parcă devine şi mai mare.

Mi-a plăcut destul de mult stilul autoarei întrucât a surprins multe aspecte din prezentul şi mai ales din trecutul ei, reuşind să evidenţieze sentimente pe care mulţi nu le pot descrie în cuvinte, sentimente ce au încercat-o pe Kei atunci când i-a dat naştere lui Momo, sentimente ce le are în prezent când o vede pe aceasta crescând, sentimente care o legau de Kei, sentimente care încă o leagă de acesta.

Stilul monoton al cărţii nu a fost chiar pe placul meu în acest caz, povestea fiind oarecum plictisitoare pe alocuri, însă acest roman nu este pentru oricine iar momentul când îl citeşti trebuie să fie şi unul bine ales. Simplitatea acţiunii dar şi trauma prin care trece Kei, zbuciumul său lăuntric, fac această lectură una pe care simţi că nu vrei să o citeşti dar cu toate acestea o faci! Discrepanţa dintre sentimentele nespuse ale lui Kei şi ritmul liniştit al romanului şi al orăşelului Manazuru, îl fac pe cititor să mediteze la situaţia protagonistei, la realitatea crudă la care aceasta este supusă, realitate în care gândurile ei sunt pe cât de dure, pe atât de adevărate.

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. La 15 comentarii strânse pentru fiecare recenzie în parte va fi plantat un copăcel. Ajutaţi-mă să strâng 15 sau mai multe comentarii care pot ajuta la plantarea de copaci!